Capitolul 1: Strategiile diavolului pentru distrugerea umanităţii
Cuprins
a. Decepţia ateismului
b. Iluzia materialismului
c. Blasfemia evoluţiei
d. Cultul ştiinţei
e. Filosofia luptei
f. Redundanţă intelectuală
g. Limbajul degradat
2. Subminarea culturii tradiţionale
a. Educaţia degradată
b. Degenerarea artei
c. Controlul media
d. Promovarea pornografiei, a jocurilor de noroc şi a drogurilor
e. Coruperea tuturor claselor sociale
a. Eroziunea Bisericii
b. Dezintegrarea familiei
c. Totalitarismul din est
d. Infiltrarea în Occident
e. Pervertirea legii
f. Manipularea financiară
g. Guvernarea excesivă
4. Revoluţia socială şi inventarea tulburărilor
a. Războiul
b. Revoluţia
c. Criza economică
d. Înstrăinarea omului de pământul şi de rădăcinile sale
e. Deturnarea mişcărilor sociale
f. Terorismul
a. Exterminarea disidenţei
b. Încătușarea elitelor
c. Amuţirea maselor
d. Fabricarea gangsterilor
e. Înlocuirea rapidă a generaţiilor
f. Fragmentarea societăţii
a. Conspiraţia pe faţă
b. Acţiunea camuflată
c. Demonizarea opoziţiei
d. Abaterea atenției
e. Capturarea majorităţii
*****
1. Coruperea gândirii umane
Diavolul a inversat criteriile pentru înţelegerea Binelui şi Răului. El portretizează neprihănirea ca Rău şi viciul drept Compasiune. Îşi deghizează conceptele sale sinistre prin “ştiinţă” şi îşi maschează logica de gangster folosind “justiţia socială”. Foloseşte “corectitudinea politică” pentru a impune controlul asupra gândurilor şi răspândeşte “neutralitatea valorii” pentru a face oamenii insensibili la atrocităţile brutale.
a. Decepţia ateismului
Omul a fost creat de Dumnezeu, iar credincioşii primesc protecţie divină. De aceea, primul pas în distrugerea umanității este de a tăia legătura dintre om şi Dumnezeu. Diavolul şi-a trimis agenţii în lumea umană pentru a răspândi ateismul şi pentru a distorsiona constant gândirea umană.
În anii 1850, filosoful materialist german Ludwig Feuerbach a spus: “Dumnezeu este doar o proiecţie a naturii interioare a omului”. Strofa a doua a imnului socialist, “Internaţionala”, ne spune “Nu ne salvează nicio ființă superioară, niciun zeu, niciun împărat și niciun tribun”. De fapt, standardele morale umane, cultura, structura socială şi gândirea raţională sunt date de Divinitate. În cursul tumultos al istoriei, credinţa în divinitate este o ancorare puternică, salvând omenirea de la a fi înghiţită de valuri.
Reflectând la vărsarea de sânge din timpul revoluţiei franceze, care a răsturnat monarhia şi clerul, filosoful britanic Edmund Burke a spus: “Când oamenii joacă rolul lui Dumnezeu, în acele momente se comportă ca nişte diavoli”. Ateismul l-a ispitit pe arogant să joace rolul lui Dumnezeu şi să încerce să controleze soarta altora şi societatea. Comuniştii cei mai fanatici obişnuiesc să se auto- divinizeze. Răspândirea ateismului este primul pas în toate planurile diavolului de a ruina umanitatea.
b. Iluzia materialismului
Mintea şi materia există în mod simultan. Principiul de bază al marxismului este materialismul dialectic, care neagă existenţa sufletului. Materialismul s-a înrădăcinat în timpul Revoluţiei Industriale, când progresul rapid în domeniul ştiinţei, al tehnologiei şi al producţiei a alimentat cultul empirismului şi ateismului. Oamenii şi-au pierdut credinţa în miracolele divine şi au respins poruncile lui Dumnezeu.
Creat de diavol, materialismul nu este un concept filosofic, ci o armă demonică pentru răsturnarea credinţei spirituale a omului. Materialismul, produsul ateismului, la rândul său, a pus bazele pentru o întreagă serie de pretenţii intelectuale. Materlismul este un produs al ateismului și constituie baza unei întregi serii de acuzații intelectuale.
c. Blasfemia evoluţiei
Teoria evoluţiei lui Darwin în sine este o ipoteză greşită care a fost demult discreditată. Dar diavolul şi-a transformat argumentele rudimentare într-un instrument de tăiere a legăturii dintre divinitate şi om. În blasfemia ei, această teorie echivalează umanitatea cu animalele, subminând încă de la început respectul de sine al omului şi respectul faţă de creaţia lui Dumnezeu. În secolul al XX-lea, teoria evoluției a cucerit domeniile cercetării și ale educației iar creaţionismul a fost interzis în sălile de clasă.
Din teoria originală a lui Darwin a luat naştere conceptul extrem de nociv de darwinism social. “Selecţia naturală” şi “supravieţuirea celui mai potrivit” au redus comunitatea internaţională la o junglă de luptă barbară între naţiuni.
d. Cultul ştiinţei
Înarmat cu empirism şi scientism, diavolul a promovat cultul ştiinţei pentru a înlocui raţiunea umană cu “raţionamentul ştiinţific”. Oamenii sunt determinaţi să creadă numai în ceea ce se poate vedea şi simţi în mod tangibil, ceea ce consolidează viziunea lor atee asupra lumii.
Comunitatea ştiinţifică contemporană respinge toate fenomenele pe care nu le poate explica sau verifica prin metodele sale, ca fiind superstiţie şi pseudostiinţă; asta în cazul în care nu le ignoră în totalitate. Ştiinţa a devenit un tip de religie seculară folosită pentru a reprima credinţa şi moralitatea prin educaţie dominantă şi gândire academică.
e. Filosofia luptei
Teoria dialectică a filosofului german Georg Hegel este un set general de principii pentru gândirea logică. Gânditorii din China antică au elaborat aceste principii în epoca anterioară dinastiei Qin (221 î.Hr.- 206 î.Hr.).
Marxismul a absorbit anumite aspecte ale lucrării lui Hegel, exagerând natura conflictului dialectic. În cuvintele liderului republican chinez Chiang Kai-shek, scopul comunismului nu este acela de a rezolva problemele, ci acela de a extinde cât mai mult contradicţiile globale şi de a face ca lupta umană să continue pentru totdeauna.
Aşa cum se vede de nenumărate ori în practică, spectrul malefic al comunismului incită la ură, creează şi escaladează conflictele şi, în cele din urmă, preia puterea prin revoluţie sau subterfugii violente.
f. Redundanţa intelectuală
Ateismul şi materialismul au generat multe tendinţe filosofice şi ideologice, precum marxismul, machiavelismul, socialismul, nihilismul, anarhismul, estetismul, freudismul, modernismul, existenţialismul, postmodernismul şi deconstructivismul. Susţinătorii şi urmaşii lor s-au angajat într-un discurs amplu și lipsit de sens asupra chestiunilor de importanţă autentică.
Clasa intelectuală cuprindea odată elitele de la nivelul cel mai înalt al societăţii dar, în secolul trecut, intelectualii au devenit un instrument al spectrului malefic pentru a-şi promova ideologiile şi a interpreta greşit lumea cu deviațiile ei.
g. Limbajul degradat
La fel ca şi limbajul „Newspeak“, creat de super-statul Oceania din romanul lui George Orwell „1984“, agenţii diavolului remodelează limbajul pentru a se potrivi intereselor diavolului. În dicţionarul diavolului, “libertatea” înseamnă o stare extremă, nerestricţionată de moralitate, lege sau tradiţie.
Expresii precum „toţi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu“, „toţi oameniii sunt egali în faţa legii“ şi „şanse egale“ au fost denaturate în egalitarismul absolut.
Conceptele „omul binevoitor îi iubeşte pe alţii“ şi „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi“ au devenit o „toleranţă“ falsă, neprincipială. Gândirea raţională a fost făcută o unealtă a ştiinţei empirice înguste. În căutarea egalităţii de şanse, justiţia a devenit “justiţie socială”.
Limbajul este instrumentul gândirii. Controlând definițiile și nuanțele limbajului, diavolul limitează gândirea umană, aducând oamenii la concluzii demonice înșelătoare.
2. Subminarea culturii tradiţionale
Cultura ortodoxă a omenirii a fost transmisă de Creator. În timp ce menţine funcţionarea normală a societăţii umane, rolul cel mai important al culturii inspirate de divinitate este acela de a oferi omenirii mijloace de înţelegere a Legii divine predată în epoca finală şi de a fi salvată de la eliminare.
Cultura de inspiraţie divină îi avertizează pe oameni să se ferească de conspiraţiile diavolului, altfel spus, diavolul foloseşte mijloace ascunse pentru a separa oamenii de tradiţiile lor şi pentru a le distruge cultura. Pentru a elimina concepțiile tradiţionale privind valorile vieţii şi valorile morale, diavolul a inventat multe țeluri aparent sublime îndrumând oamenii să îşi petreacă viaţa luptând şi să se sacrifice pentru aceste noi idei deformate.
a. Educaţia degradată
De mii de ani, educaţia tradiţională a păstrat şi a transmis cultura rafinată a omenirii. Ea şi-a asumat rolul călăuzitor ca oamenii să aibă compasiune, să-şi menţină virtutea morală, abilităţile profesionale şi să fie oameni şi cetăţeni buni. Începând cu secolul al XIX-lea, naţiunile Europei şi Americii au înființat sisteme educaţionale publice gratuite.
Cu toate acestea, de la începutul secolului XX, şcolile publice au început să îndoctrineze studenţii împotriva tradiţiei şi moralităţii. Teoria evoluţiei a devenit obligatorie în şcoli. Manualele au fost înțesate treptat cu ateism, materialism şi cu luptă de clasă, pe măsură ce diavolul şi-a extins controlul asupra conţinutului lor. Cultura tradiţională, ilustrată de marii clasici ai literaturii, intra în contradicţie cu curentul ideologic demonic şi treptat a fost marginalizată.
Studenţii eminenți au fost ademeniţi să urmeze ideologia diavolului, care le-a folosit minţile strălucite în teme lipsite de însemnătate, rămânând astfel lipsiți de experiență în chestiunile esenţiale ale vieţii şi ale societăţii. Din cauza orelor de clasă prelungite, copiii au fost privaţi de grija părintească şi de mediul familiilor lor, fiind hrăniţi forţat cu ideologia diavolului, încă din copilărie.
Sub sloganul “gândirii independente”, elevii au fost încurajaţi să se rupă de tradiţie şi să-şi dispreţuiască părinţii şi profesorii, crescându-i împotriva tradiţiei şi a autorităţii. Standardele academice au scăzut treptat, afectând abilităţile matematice şi literare ale studenţilor. Ei au fost hrăniţi cu naraţiuni “corecte din punct de vedere politic” despre istorie şi studii sociale, şi au fost scufundaţi în divertismentul vulgar.
În ţările conduse de diavol, copii sunt îndoctrinați cu ideologia sa demonică într-un mediu virtual izolat încă de la grădiniţă până la învăţământul superior. Atunci când absolvă (școlile) şi intra în societate, mintea lor este plină de o logică distorsionată.
b. Degenerarea artei
Arta tradiţională integră a venit de la divinitate, apărând mai întâi în temple, biserici şi în alte locuri de cult. Adevărata artă prezintă adevărul, bunătatea, frumuseţea şi dreptatea, ajutând la menţinerea unei culturi morale ortodoxe.
Diavolul foloseşte arta degenerată pentru a distruge cultura tradiţională. Sub pretextul “prezentării realităţii”, a introdus impresionismul artelor vizuale, realismul şi naturalismul în literatură. Sub masca inovaţiei şi a “criticării realităţii”, a introdus expresionismul, arta abstractă, modernismul, postmodernismul şi aşa mai departe. Sublimul, nobilul şi purul sunt ridiculizate, în timp ce sunt lăudaţi cei vulgari şi neruşinaţi.
Gunoaiele au umplut sălile de artă. Sunetele lipsite de armonie şi obscene au devenit muzică. Tablouri întunecate, sinistre, descriu lucrurile din iad. Limitele morale sunt eliminate sub masca artei performante. Mulţi tineri sunt fani înveterați ai celebrităţilor degenerate.
c. Controlul media
Diavolul înșeală oamenii folosind toate mijloacele posibile pentru a controla întreaga sursă de informații, în special mass-media. În ţările în care are puterea politică, mass-media este maşina de propagandă controlată de Partidul Comunist. În altă parte, foloseşte libertatea de exprimare pentru a îngropa relatările şi discuţiile serioase într-o avalanşă de ştiri false, conţinut vulgar şi senzaționalism trivial.
Stimulentele financiare sunt utilizate pentru a controla mass-media şi pentru a deturna opinia publică. Majoritatea oamenilor, fiind ocupaţi cu afaceri şi interese personale, nu sunt în măsură să discearnă problemele şi faptele relevante prin potopul de informaţii. Puținele voci care posedă înţelepciunea şi curajul de a identifica conspiraţia diavolului, sunt înecate şi marginalizate, fără a lăsa vreun impact asupra imaginii generale.
d. Promovarea pornografiei, a jocurilor de noroc şi a drogurilor
Diavolul promovează stilul de viaţă degenerat, libertatea sexuală şi homosexualitatea. Încurajează jocurile de noroc şi drogurile, creând o populaţie de dependenţi. Tineretul este dependent de dispozitive electronice şi de jocuri video pline de violenţă, pornografie şi obscenităţi.
e. Coruperea tuturor claselor sociale
Divinitatea a aranjat profesiile tradiţionale din societatea umană, permiţând oamenilor să păstreze amintirea divinității şi să-şi menţină legătura cu divinul, prin munca lor. Diavolul nu poate tolera acest lucru.
Diavolul a trimis nenumăraţi demoni pentru a infesta şi pentru a submina modurile de viaţă tradiţionale. În numele inovaţiei, cei care caută faimă şi câştig au inventat tot felul de “creaţii” deviate, care răspândesc în lume tendinţe excentrice şi degenerate.
Când oamenii se îndepărtează de voinţa Creatorului, îşi pierd interesul pentru scopul real de a fi umani. În cele din urmă, ei vor cădea în plasa diavolului şi vor fi distruşi.
3. Prăbușirea societăţii
Comunismul îşi bazează organizarea şi ideologia pe cele ale bandelor şi cultelor. În Est, comunismul este reprezentat de lideri de partid, precum Lenin, Stalin, Mao Zedong, Jiang Zemin şi adepţii lor. Situaţia din Vest este mult mai complexă, căci diavolul şi-a selectat elite puternice în guvern, afaceri, mediul academic, religie şi alte domenii pentru a-şi realiza planul de subminare a societăţii.
a. Eroziunea Bisericii
Religiile drepte de odinioară au fost infuzate cu religia seculară a socialismului. Reprezentanţii diavolului din cadrul bisericii modifică învăţăturile tradiţionale şi modifică chiar scripturile sfinte. Ei au creat “teologia eliberării” pentru a infuza ideologia marxistă şi lupta de clasă în credinţa dreaptă şi au răspândit perversiunea morală în rândul clerului. Din acest motiv, mulţi credincioşi şi-au pierdut speranţa în biserică şi au renunţat la credinţa în mântuirea lui Dumnezeu.
b. Dezintegrarea familiei
Dumnezeu a creat familia, statul şi biserica pentru a fi pietrele de temelie ale civilizaţiei umane. Familia este un bastion important al moralităţii şi tradiţiei şi serveşte drept conduită pentru transmiterea culturii de la o generaţie la alta.
Diavolul atacă rolurile tradiţionale ale familiei şi ale genului prin feminism, luptă împotriva patriarhatului, eliberare sexuală şi legalizarea homosexualităţii, încurajând convieţuirea, adulterul, divorţul şi avortul. Distrugerea familiei este o parte esenţială a planului diavolului de a eradica omenirea.
c. Totalitarismul din est
Profitând de faptul că Rusia era slabă după Primul Război Mondial, diavolul a instigat la revoluţie pentru a forţa ţarul să abdice, apoi a lansat Revoluţia din Octombrie pentru a uzurpa puterea. După aceea, a fost creată Uniunea Sovietică, primul regim socialist mondial. De asemenea, a fost creată Internaţionala Comunistă pentru a exporta revoluţia la nivel mondial.
În 1919 şi 1921, în Statele Unite şi China au fost înfiinţate partide comuniste, ambele primind ordin din Rusia Sovietică. Susţinut de Uniunea Sovietică şi profitând de ravagiile celui de-al Doilea Război Mondial, Partidul Comunist Chinez a preluat China prin violenţă şi trădare.
După ce au pus mâna pe putere, atât partidul comunist sovietic, cât şi cel chinez au sacrificat în mod nemilos zeci de milioane de oameni în timp de pace. Partidul Comunist Chinez a continuat cursul revoluţiei sub “dictatura proletariatului” şi a lansat Revoluţia Culturală fără precedent, declarând război împotriva realizărilor civilizaţiei umane şi lansând un atac sălbatic împotriva culturii tradiţionale a Chinei ce dura de 5.000 de ani.
Începând cu anii ‘80, Partidul a introdus reforme economice pentru a împiedica colapsul, dar sfera politică a rămas sub un control totalitar strict. Partidul se menţine la putere până în prezent, printr-un control total, cu campanii de suprimare, precum represiunea împotriva mişcării democratice şi persecutarea Falun Gong.
d. Infiltrarea în Occident
Curtea imperială a Chinei, dreptul divin al regilor Apusului şi sistemul american de control şi echilibrare sunt forme de guvernare stabilite de divinitate pentru oameni, bazate pe culturile şi pe mediile lor unice. Aflat în imposibilitatea de a prelua puterea prin revoluţie în Occident, diavolul a folosit subversiunea ideologică pentru a instaura şi a exercita controlul. Chiar dacă nu au avut revoluţii violente, ţările occidentale au adoptat pe scară largă diverse caracteristici ale sistemului comunist.
e. Pervertirea legii
Legea provine din porunca divină şi este fondată pe moralitate. Redefinind noţiunile de moralitate şi libertate, diavolul a influenţat formularea şi interpretarea legilor. În ţările comuniste din Est, diavolul interpretează legile după bunul plac.
În Occident, distorsionează legile prin subversiune şi modifică legea pentru a redefini acţiunile umane şi pentru a dezrădăcina conceptele morale ale binelui şi răului. Protejează viciile, precum omorul, adulterul şi homosexualitatea, în timp ce pedepseşte cetăţenii oneşti.
f. Manipularea financiară
Abolirea standardului de aur (sistem monetar care leagă direct valoarea valutei de cea a aurului – n.r) şi adoptarea unei monede fiduciare fluctuante au provocat crize economice perene. Înţelepciunea tradiţională care guvernează finanţarea durabilă şi-a pierdut relevanţa, conducând la captivarea guvernelor şi oamenilor într-o cultură a consumului exagerat şi a cheltuielilor excesive. Suveranitatea naţională a fost slăbită de datoria publică, iar oamenii sunt încurajaţi să împrumute neîncetat sume de bani de la bănci şi de la stat.
g. Guvernarea excesivă
Diavolul a manipulat globalizarea pentru a-i fi sprijin în stabilirea unui guvern mondial care încalcă drepturile suverane ale fiecărei ţări. Pe de o parte, a promovat perspectivele utopice ale organizaţiilor şi a folosit slogane precum Liga Naţiunilor, Organizaţia Naţiunilor Unite, “integrarea regională” sau “guvernul mondial”.
Pe de altă parte, aceasta ameninţă liderii şi naţiunile să respecte directivele sale. Le răpește oamenilor pacea şi securitatea, producând războaie şi răsturnări sociale. Scopul este acela de a aduce lumea întreagă într-o hiperglobalizare totalitară şi de a impune controlul strict administrativ, ideologic şi al populaţiei.
4. Revoluţia socială şi inventarea tulburărilor
Pentru a răsturna societatea umană tradiţională, diavolul a condus la imigraţie, mişcări sociale şi răsturnări sociale în masă. Acest proces uimitor se desfăşoară de cel puţin câteva secole.
a. Războiul
Războiul este unul dintre instrumentele cele mai eficiente ale diavolului, deoarece poate elimina vechea ordine internaţională, distruge bastioanele tradiţiei şi poate accelera dezvoltarea ideologiei diavolului. Multe războaie au fost purtate sub influenţă demonică. Diavolul a profitat de Primul Război Mondial pentru a răsturna mai multe imperii europene, în special Rusia ţaristă, şi a pregătit calea Revoluţiei Bolşevice.
Al Doilea Război Mondial a oferit Partidului Comunist Chinez condiţiile de a confisca puterea şi Uniunii Sovietice de a invada Europa de Est, creând astfel tabăra socialistă postbelică.
De asemenea, cel de-al Doilea Război Mondial a creat tumultul decolonizării, de pe urma căruia au profitat regimurile comuniste sovietice și chineze pentru a sprijini mișcarea comunistă la nivel mondial. “Mișcările de eliberare națională” au plasat multe țări din Asia, Africa și America Latină în tabăra socialistă.
b. Revoluţia
Confiscarea puterii politice este cel mai rapid mod de a distruge fiinţa umană, fiind astfel prima alegere ori de câte ori este posibil. Sintetizând lecţia învăţată de la Comuna din Paris, Karl Marx a ajuns la concluzia, că această clasă muncitoare trebuie să răstoarne aparatul guvernamental original şi să îl înlocuiască cu statul său propriu. Puterea este întotdeauna problema esenţială a teoriei politice marxiste.
Instigarea la revoluţie poate fi împărţită în următorii paşi:
- Semănarea urii şi discordiei între oameni.
- Înşelarea publicului cu minciuni şi înființarea unui “front unic revoluţionar”.
- Înfrângerea forţelor de rezistenţă una câte una.
- Folosirea violenţei pentru a crea o atmosferă de teroare şi haos.
- Lansarea unei lovituri de stat pentru a profita de putere.
- Înlăturarea “reacţionarilor”.
- Construirea şi menţinerea noii ordini folosind teroarea revoluţiei.
Ţările comuniste au încercat să lanseze o revoluţie mondială prin intermediul Internaţionalei Comuniste, exportând activismul revoluţionar şi generând tulburări în statele necomuniste, sprijinind stângiştii locali.
c. Criza economică
Crizele economice pot fi create şi utilizate ca mijloace de încurajare a revoluţiei sau de portretizare a mişcărilor socialiste ca mișcări salvatoare. Atunci când politicienii din ţările democratice sunt disperaţi să găsească soluţii, fac aranjamente faustice, direcţionând treptat ţările lor către un guvern mare şi un socialism cu impozite mari. După cum a notat Saul Alinsky în “Reguli pentru radicali”, “acţiunea reală se află în reacţia inamicului”.
Marea depresiune din anii ‘30 a reprezentat momentul esenţial prin care Europa şi Statele Unite s-au angajat pe calea spre marea guvernare şi intervenţionismul larg răspândit. Criza financiară din 2008 a continuat să încline balanța în favoarea extinderii politicilor de stânga.
d. Înstrăinarea omului de pământul şi de rădăcinile lui
Din antichitate, oamenii s-au mutat dintr-un loc în altul. Cu toate acestea, mişcările masive interne şi internaţionale ale populaţiei din epoca modernă sunt rezultatul manipulării intenţionate a spectrului malefic. Imigraţia în masă dizolvă identitatea naţională, graniţele, suveranitatea, tradiţiile culturale şi coeziunea socială.
Când mase mari de oameni își pierd identitatea lor tradiţională, ele sunt absorbite cu mai mulă ușurință în deriva modernităţii. Este dificil pentru imigranţii care trăiesc într-un mediu necunoscut să-şi asigure mijloacele de trai, ca să nu mai vorbim de participarea profundă la procesul politic sau la tradiţiile culturale ale ţării gazdă. Imigranţii recent sosiţi sunt uşor recrutaţi ca voturi libere pentru partidele de stânga. Între timp, imigraţia creează condiţii favorabile de incitare la animozităţi rasiale sau la animozități religioase.
e. Deturnarea mişcărilor sociale
Spectrul malefic al comunismului profită de tendințele sociale pentru a inflama şi agita oamenii, pentru a intensifica conflictele și pentru a mobiliza mișcări colosale de destabilizare a societății, a-și bate adversarii politici, a domina discursul şi a confisca temelia morală. Exemple de acest fel includ mişcarea anti-război, ecologismul şi alte mişcări ale societății occidentale.
f. Terorismul
Revoluţiile comuniste reuşesc prin acte de teroare, iar regimurile comuniste implementează politici de terorism de stat. Comuniştii sovietici şi chinezi au sprijinit grupurile teroriste ca pe un fel de „forţă de muncă” împotriva lumii libere. Majoritatea mişcărilor teroriste se inspiră din modelul organizaţional leninist. Diavolul exploatează diviziunile dintre oameni şi canalizează furia indivizilor în ură colectivă.
Iraţionalitatea care-i conduce pe teroriști să sacrifice oameni nevinovați creează o atmosferă de neputință absurdă.
Expuşi la multe incidente de violenţă deliberată, oamenii devin mai antisociali, mai deprimaţi, mai paranoici şi mai cinici. Toate acestea dăunează ordinii publice şi fragmentează societatea, facilitând astfel instaurarea puterii diavolului.
5. Divide et Impera
Diavolul se ocupă de oameni în funcţie de caracteristicile şi motivaţiile lor diferite. S-ar putea ca ei să fie ucişi sau mituiţi, sau îndoctrinaţi pentru a servi drept pioni ai revoluţiei şi revoltei.
a. Exterminarea dizidenţei
Unii oameni sunt mai înţelepţi şi mai perceptivi decât alţii. Unii sunt mai aproape de divin, au o bună calitate de iluminare şi nu sunt influenţaţi de stratagemele diavolului. Mai ales în ţări precum China, care are o istorie lungă şi bogată, era dificil de atras oamenii pentru a se alătura înşelăciunii.
Partidul Comunist Chinez a trebuit să lanseze o serie de campanii politice care au sacrificat zeci de milioane de oameni şi a distrus ordinea culturală prin uciderea elitelor ce serviseră drept custozi ai culturii tradiţionale chineze.
Fie că este în China sau în Occident, diavolul nu ezită să lichideze fizic membrii societăţii care-i pot înţelege conspiraţia şi sunt suficient de curajoşi să opună rezistenţă. Pentru a face acest lucru, diavolul organizează campanii politice, persecuţii religioase, procese simulate şi asasinate.
b. Încătuşarea elitelor
Diavolul înrolează elitele din toate naţiunile şi industriile. Pentru a face acest lucru, se joacă cu interesele lor şi le dă putere în funcţie de cât de îndeaproape îi urmează agenda. Pentru cei care caută faimă şi influenţă, diavolul le dă reputaţie şi autoritate. Celor lacomi, le aranjează profiturile. Arogantului îi umflă ego-ul şi menţine fericirea celor ignoranţi. Cei înzestraţi sunt seduşi cu ştiinţa, materialismul şi libertatea de exprimare nerestricţionată.
Persoanelor cu ambiţii de mărire şi intenţii bune le-a transformat idealurile în auto-glorificare, făcându-le să simtă adierea caldă a funcţiilor de preşedinţi, prim-miniştri, academicieni, politicieni, administratori, mari bancheri, profesori, experţi, laureaţi ai premiului Nobel etc., cu un statut social remarcabil, influenţă politică şi averi imense. Odată stabilite, aceste mari personalităţi sunt cooptate, fiecare în funcţie de circumstanţele sale. În calculul diavolului, toţi sunt agenţi ignoranţi şi idioţi utili.
c. Amuţirea maselor
Diavolul manipulează informaţiile publice prin folosirea naraţiunilor false, înşelând oamenii cu sistemul educaţional deformat şi controlând mass-media. Utilizează cu îndemânare sentimentul de securitate şi de divertisment superficial al oamenilor pentru a face publicul să fie preocupat doar de interesele lui imediate, divertisment vulgar, sporturile competitive, bârfă socială şi îngăduinţă în ceea ce priveşte dorinţele erotice şi carnale. În acelaşi timp, diavolul răspunde celor mai mici numitori comuni pentru a priva alegătorii de vigilenţă şi judecata lor şi de a captura electoratul.
În ţările comuniste totalitare, poporului nu i se permite niciodată să aibă de-a face cu politica. În ţările democratice, cei care se ocupă de binele public îşi îndreaptă atenţia spre aspecte banale (precum drepturile transsexuale), potrivit faimoasei stratageme de inducere in eroare a “avansării pe o cale ascunsă în timp ce se repară drumurile în mod deschis” din istoria militară antică chineză. Ştirile virale, senzaţiile sociale, chiar atacurile teroriste şi războaiele sunt aranjate pentru a acoperi adevăratele intenţii ale diavolului.
Publicului îi este insuflată o conştiinţă modernă şi este mobilizat să înghită minoritatea celor care menţin tradiţiile cu încăpățânare. Intelectualii lansează critici dure împotriva culturilor populare din întreaga lume, favorizând prejudecăţile limitate în publicul lor needucat. Conceptul de gândire critică şi creativă este abuzat pentru a îndrepta generaţia tânără împotriva autorităţii, împiedicând-o să absoarbă cunoştinţele şi înţelepciunea din cultura tradiţională.
d. Fabricarea gangsterilor
În țările comuniste, după uciderea purtătorilor culturii tradiționale, diavolul a incitat masele largi ale populației să înceapă o revoluție. După ce Partidul Comunist a preluat puterea în China, timp de o generație a crescut o generație de „pui de lupi”. Aceasta a fost încurajată să lupte, să bată, să jefuiască şi să ardă fără discriminare.
În timpul Revoluţiei Culturale, fetele adolescente îşi băteau profesorii până la moarte. Troli de internet de la 50 Cent Army, care lucrează în mod activ pe diferite media sociale din China, scriu în mod constant despre bătăi şi omoruri, cu postări tipice ca: “Recuperarea insulelor Diaoyu, chiar dacă China va pieri” şi “Mai degrabă China să fie presărată cu morminte decât să nu reuşească să extermine şi ultimul japonez”. Sentimentul lor criminal este cultivat activ de către Partidul Comunist Chinez.
În Occident, Partidul Comunist se uită cu mândrie la experienţa Revoluţiei Franceze şi la aceea a Comunei din Paris. Fiecare revoluţie şi insurecţie sunt introduse de un grup de gangsteri care nu au scrupule, nici ruşine şi nici compasiune.
e. Înlocuirea rapidă a generaţiilor
Diavolul a aranjat ca generaţia mai în vârstă să fie marginalizată şi eliminată din societate într-un ritm accelerat. Pe măsură ce tinerii sunt înzestraţi cu tot mai multe drepturi, puteri politice şi privilegii, bătrânii îşi pierd poziţiile de autoritate şi prestigiul, accelerând ruptura omenirii cu tradiţia.
Literatura contemporană, arta şi cultura populară vizează gustul și valorile tinerilor care sunt supuși presiunii de a urma ultimele tendințe în modă, astfel încât să nu fie excluși de către colegii lor. Progresul ştiinţific şi tehnologic rapid face ca persoanele în vârstă să nu poată ţine pasul și să nu se adapteze la schimbările sociale masive care au loc.
Transformarea sferelor urbane şi rurale combinate cu imigraţia în masă contribuie la înstrăinarea persoanelor în vârstă şi la îndepărtarea lor de prezent. Chinul şi singurătatea neajutorată sunt exacerbate de realitatea vieţii moderne, unde tinerii se află într-o stare constantă de competiţie şi petrec puţin timp cu părinţii şi bătrânii.
f. Fragmentarea societăţii
În societatea umană tradiţională, oamenii se ajută reciproc. Atunci când există conflicte, ei au religia, moralitatea, legile şi obiceiurile populare pentru a facilita rezolvarea lor şi cooperarea. Este imposibil ca diavolul să provoace colapsul unei astfel de societăţi unitare într-o perioadă scurtă de timp. În primul rând, trebuie să dezintegreze societatea în mici unități atomizate, distrugând încrederea tradițională dintre oameni şi înstrăindu-i unul de celălalt. Acest lucru oferă diavolului un mijloc convenabil de a prelua omenirea, rând pe rând. Apoi el se poate ocupa de fiecare persoană în mod separat.
Diavolul foloseşte toate standardele posibile pentru a diviza societatea în grupuri opuse şi instigă la ură şi la luptă între ele. Clasa, sexul, rasa, etnia şi religia pot servi drept bază pentru divizare.
El măreşte animozitatea dintre burghezi şi proletari, conducători şi cei conduşi, progresişti şi “retrograzi”, liberali şi conservatori – în timp ce guvernul îşi extinde neîncetat puterea. Izolată, o persoană pur şi simplu nu are nicio speranţă de a rezista unui guvern totalitar care are acces la toate resursele societăţii.
6. Decepţia şi apărarea
La fel cum un criminal încearcă să distrugă dovezile despre delictele lui, diavolul folosește toate trucurile imaginabile pentru a se ascunde. Scala înşelăciunii sale este greu de înţeles.
a. Conspiraţia pe faţă
Diavolul îşi desfăşoară cele mai diabolice planuri la lumina zilei, în timp ce le etichetează ca fiind sensibile, rezonabile şi legale. O persoană obişnuită nu poate înţelege și nu-și poate imagina existenţa unei astfel de conspiraţii masive şi malefice. Chiar şi atunci când cineva încearcă să expună complotul diavolului, alţii nu îl pot accepta cu uşurinţă. În plus, diavolul foloseşte o varietate de mijloace pentru a dezvălui, în mod intenţionat, anumite părţi ale agendei sale, semănând suspiciuni, frică şi confuzie.
b. Acţiunea camuflată
În timpul Războiului Rece, lumea a fost împărţită în două tabere militare şi politice. Cu toate acestea, în timp ce sistemele lor sociale par a fi diametral opuse, acelaşi proces demonic avea loc pe ambele părţi, în diferite forme. Mulţi revizionişti comunişti în stil occidental, socialişti, fabianişti, liberali şi progresişti au respins în mod public modelele sovietice şi chineze, dar eforturile lor au condus societatea pe o cale către o structură socială care nu diferă de cea a Uniunii Sovietice şi a Chinei. Spus mai clar, diavolul a folosit Estul totalitar ca pe o diversiune pentru infiltrarea activă în Occident.
c. Demonizarea opoziţiei
Cei care îndrăznesc să-l expună pe diavol sunt etichetați ca “teoreticieni ai conspiraţiei”, “extremişti”, “de extremă dreapta”, “habotnici”, “sexişti”, “rasişti”, „naziști”, “fascişti” şi prin alţi termeni de abuz, meniţi să îi izoleze şi să îi marginalizeze de mediul academic şi de societate. Fiind transformaţi în obiecte de segregare, ridicol şi frică, ideile lor nu câştigă audienţă şi existența lor nu are nicio influenţă.
d. Abaterea atenției
Diavolul îi îndrumă pe oameni să dispreţuiască şi să suspecteze anumite etnii, grupuri şi indivizi, pentru a distrage atenţia de la propriile sale comploturi nefaste.
e. Capturarea majorităţii
Nu toată lumea poate fi înşelată de şiretlicurile diavolului. Întotdeauna vor exista persoane inteligente sau destul de perceptive care să descopere mașinațiunile diavolului. Dar diavolul a reuşit deja să aducă majoritatea oamenilor sub influenţa sa şi să-i folosească drept acoperire.
Cei puţini, care-l văd pe diavol aşa cum este, sunt precum oamenii naufragiaţi în pustietate. Strigătele lor rămân fără răspuns, în timp ce-şi aşteaptă sentinţa.
Capitolul 1: Strategiile diavolului pentru distrugerea umanităţiiMijloacele prin care diavolul distruge oamenii sunt nesfârşite şi se schimbă mereu. Strategiile generale enumerate mai sus vor fi examinate mai detaliat în capitolele care urmează.