Capitolul 18 (II): Ambițiile globale ale Partidului Comunist Chinez

Cuprins

3. “Războiul fără restricții” cu caracteristicile comuniste chineze
a. PCC promovează cultura partidului în întreaga lume
b. Scopul frontului unic este să dezintegreze lumea liberă din interior
c. Războiul economic nelimitat este armamentul greu al PCC
d. PCC folosește masele pentru spionaj
e. Războiul fără restricții ia multe forme

4. “Modelul chinezesc” și impactul său distructiv

5. Lecțiile învățate și calea de ieșire

a. Politica de reconciliere a fost o greșeală gravă
b. De ce Occidentul a înțeles greșit China?
c. Care este calea de ieșire?

Referințe

*****

3. “Războiul fără restricții” cu caracteristicile comuniste chineze

În procesul de realizare a ambițiilor sale globale, PCC nu recunoaște limite morale și nu se supune legilor. Precum s-a arătat în cele Nouă Comentarii despre Partidul Comunist, istoria înființării PCC-ului este un proces de perfecționare treptată a maleficității descoperite prin istorie, atât în ​​China, cât și în întreaga lume, inclusiv în cele nouă trăsături moștenite ale partidului “răutatea, înșelăciunea, instigarea, dezlănțuirea drojdiei societății, spionajul, jaful, lupta, eliminarea și controlul”.[1] Aceste trăsături se văd pretutindeni prin procesul de expansiune globală a PCC, iar Partidul și-a extins și întărit continuu tehnicile și malignitatea. “Războiul fără restricții” al PCC este o expresie concentrată a acestor trăsături malefice și o parte importantă a succesului său.

Ideea războiului fără restricții a fost integrată mereu în practicile militare ale PCC. În 1999, doi colonei chinezi au folosit, oficial, termenul “război fără restricții” în munca lor militară teoretică. După cum sugerează și numele, războiul nerestricționat are următoarele caracteristici: “un război care depășește toate granițele și limitele”, “forțând inamicul să accepte interesele cuiva prin toate mijloacele, inclusiv metode de forță sau pașnice, militare sau civile, și mijloacele de ucidere sau nu”. “Toate mijloacele sunt incluse, informația este omniprezentă, câmpul de luptă este peste tot”-“dincolo de toate îngrădirile politice, istorice, culturale și morale”.[2]

Războiul fără restricții înseamnă că “toate armele și tehnologiile pot fi folosite în mod intenționat; înseamnă că toate granițele dintre lumea războiului și cea a păcii, militară și civilă sunt distruse“. Folosește metode care acoperă națiuni și orice sferă de activitate. Finanțele, comerțul, mass-media, dreptul internațional, spațiul cosmic și multe altele sunt câmpuri potențiale de luptă. Armele includ hackingul, terorismul, războiul biochimic, războiul ecologic, războiul atomic, războiul electronic, drogurile, spionajul, contrabanda, războiul psihologic, ideologia, sancțiunile și așa mai departe.[3]

Autorii războiului nerestricționat cred că “generalizarea războiului” este direcția inevitabilă a viitorului și că fiecare domeniu trebuie militarizat. Ei cred că, un număr mare de personal civil care nu poartă uniforme militare reprezintă cheia pentru războiul nerestricționat. Guvernul trebuie să se pregătească rapid pentru luptă pe toate câmpurile de război invizibile.[4]

Mulți se referă la diverse medii profesionale sau sociale ca fiind “câmpuri de luptă”, metaforic vorbind, dar pentru PCC, înseamnă război într-un sens foarte real. Toate domeniile sunt câmpuri de luptă pentru că PCC se află, în orice moment, într-o stare de război și fiecare om este un combatant. Toate conflictele sunt considerate lupte pe viață și pe moarte. Problemele ușoare sunt amplificate pentru a fi transformate în întrebări de principiu sau ideologie, și întreaga țară este mobilizată ca și cum ar fi în război, pentru a îndeplini obiectivele PCC.

În anii ’40, în timpul războiului civil din China, PCC a folosit războiul economic pentru a prejudicia economia guvernului naționalist (Kuomintang – KMT) din Republica Chineză și a făcut-o să se prăbușească. Partidul a folosit spionajul pentru a obține planurile militare ale Kuomintang chiar înainte ca propriile trupele ale KMT-ului să le primească și au folosit numeroase conspirații în timp ce armatele comuniste luptau pe câmpul de luptă. PCC folosește, în continuare, aceste mijloace fără restricție, dar la o scară și mai amplă și mai adâncă. Războiul fără restricții înseamnă încălcarea tuturor regulilor convenționale și a restricțiilor morale. Acest lucru face ca majoritatea populației occidentale, guvernele occidentale și companiile să fie incapabile să înțeleagă modul în care acționează PCC, cu atât mai puțin să concureze cu acesta.

PCC implementează războaie nerestricționate în numeroase domenii, folosind multe mijloace care aparent sunt obișnuite pentru a-și atinge obiectivele:

• Exportă cultura partidului și minte lumea prin intermediul propagandei străine;
• Controlează mediile globale și desfășoară războaie ideologice nerestricționate;
• Folosește faima, stratagemele irezistibile, relațiile umane, mituirea și puterea despotică ca să unească liderii Națiunilor Unite, figurile politice importante din diferite țări, celebritățile din grupurile de experți și cercurile academice, magnații și oamenii influenți din toate categoriile sociale – să cultive prietenii care să sprijine PCC-ul și să-l ajute la nevoie;
• Susține, incită și crează alianțe cu regimurile necinstite pentru a distrage atenția Statelor Unite și a guvernelor occidentale;
• Utilizează diplomația comercială pentru a face țările libere să concureze una împotriva celeilalte, folosind ca momeală piața a peste un miliard de chinezi;
• Adâncește integrarea economică și interdependența pentru a lega alte țări;
• Încălcă normele comerciale ale OMC;
• Își ia angajamente false de reformă pentru a acumula surplusul comercial și rezervele valutare;
• Folosește roadele capitalismului pentru a îngrășa corpul socialismului;
• Folosește piața, schimburile valutare și resursele financiare ca arme pentru a suprima drepturile omului prin război economic nerestricționat și pentru a forța alte țări să renunțe la responsabilitatea morală și la valorile universale;
• Forțează chinezii să lucreze în străinătate în companii private pentru a fura informații din țările dezvoltate;
• Ia ostatici atât proprii cetățeni cât și pe cei ai altor țări.

a. PCC promovează cultura partidului în întreaga lume

Când a fost înființată o sucursală a radiodifuziunii chineze de stat la Londra, aproape șase mii de persoane au depus cereri pentru nouăzeci de poziții care necesitau “raportarea știrilor din perspectiva Chinei”. PCC s-a confruntat cu o problemă de invidiat: avea prea mulți solicitanți.[5] Nerăbdarea oamenilor de a lucra pentru misiunea PCC reflectă declinul industriei media occidentale și amenințarea pe care o reprezintă propaganda străină a PCC pentru întreaga lume.

Cea mai mare mașină de propagandă din lume

Mao Zedong a cerut, odată, ca agenția de știri Xinhua “să controleze mapamondul și să lase lumea întreaga să ne audă vocile”.[6] PCC este acum capabil să realizeze ceea ce nu a putut realiza în trecut.

După criza financiară din 2008, mass-media occidentală s-a confruntat cu crize financiare și de afaceri, proprii. PCC a profitat de ocazie pentru a-și desfășura campania “de mare propagandă externă”. Cotidianul Poporului, ziarul China Daily, agenția de știri Xinhua, Televiziunea Centrală Chineză (CCTV), Radio China Internațional (CRI) și alte organe de presă ale PCC au creat standuri pentru vânzarea de ziare, posturi de radio și posturi de televiziune în întreaga lume.

Chang Ping, fostul director de știri al ziarului chinez “Southern Weekend”, a declarat că, începând din 2009, regimul chinez a alocat 45 de miliarde de yuani (6,52 miliarde dolari) “strategiei naționale de propagandă externă în relații publice și publicitate”. Potrivit surselor, 45 de miliarde de yuani au reprezentat doar o mică parte din cheltuielile totale publicate.[7] BBC a estimat, în 2016, că PCC cheltuie anual 10 miliarde de yuani (1,45 miliarde dolari) pentru propagandă.[8] În martie 2018, PCC a unit CCTV, CRI și Radioul Național Chinez pentru a înființa “China Media Group“, numit și Vocea Chinei, condusă de Departamentul de Propagandă al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, devenind cea mai mare mașină de propagandă din lume.

Xinhua a închiriat un panou gigant în Times Square din New York pentru a face publicitate Partidului Comunist. În 2016, PCC a schimbat denumirea CCTV din străinătate în CGTN (China Global Television Network).

Propaganda străină a PCC încearcă să țină pasul cu vremurile. Posturile din străinătate implementează o strategie de “localizare”, recrutând, în principal, reporteri și prezentatori locali. O fotografie a interviului video cu Xi Jinping, aflată la stația de emisie a CCTV din Statele Unite arată că 90% dintre jurnaliști nu sunt chinezi.[9] Conținutul programelor este transferat din China în țări străine, iar reporterii sunt angajați la nivel local. De aceea, mass-media de stat din China produce “ambalaje locale” în țara țintă, folosind chipuri și voci locale, dar exprimă gândirea Partidului Comunist și confluența PCC cu China. Folosește localnicii diferitelor țări pentru a “spune lucruri bune despre PCC” și a “răspândi vocea PCC-ului” – nu povestirile reale ale Chinei, nici vocea poporului chinez.

Acesta este natura propagandei externe a PCC. Acesta oferă, de asemenea, burse generațiilor mai tinere de jurnaliști internaționali, inclusiv în domeniul alimentației și al educației, astfel încât aceștia să poată fi instruiți sau să studieze în China și, în același timp, să fie instilați cu viziunea PCC asupra jurnalismului.

Odată cu colonizarea economică din Africa, mass-media PCC-ului a ajuns în toate colțurile Africii. Grupul de televiziune și media din China, StarTimes Media Group, operează acum în 30 de țări de pe continentul african, susținând că este “cel mai rapid și cel mai influent operator digital din Africa”. Un șofer de taxi din Uganda a spus: “Africanii înțeleg din ce în ce mai mult societatea chineză vizionând drame contemporane de televiziune chinezești”.[10]

Din cauza lipsei de credibilitate a PCC propaganda sa s-a dovedit nereușită în mare parte. Transformarea mass-media străină în purtătorul de cuvânt al mass-media PCC, atacarea nemiloasă a mass-media și a persoanelor care critică PCC-ul și forțarea tuturor să sprijine PCC, fac parte din strategia campaniei de propagandă externă a PCC.

Transformarea mass-mediei din toată lumea în Agenția de știri Xinhua

În 2015, miniștrii de externe ai zece țări au condamnat PCC pentru construirea insulelor artificiale în controversata Mare a Chinei de Sud. În același timp, o stație de radio din suburbiile vestice ale Washington, DC avea o notă diferită. Nu numai că nu menționa activitățile de transformare ale PCC, dar a susținut că forțele externe au încercat să fabrice faptele și să agraveze tensiunile din Marea Chinei de Sud.[11] Această stație, numită WCRW, difuzează o mulțime de materiale care exprimă poziția PCC – și, curios, nu are publicitate. Singurul său client este o companie din Los Angeles, G & E Studio Inc., care, în proporție de 60% este controlată de  Radio China Internațional (CRI), de la Beijing. G & E are cel puțin cincisprezece stații similare care funcționează în Statele Unite, acoperind nu numai Washington DC, dar și Los Angeles, Salt Lake City, Atlanta, Philadelphia, Houston, Honolulu, Portland și Vancouver, printre altele.

Portavocea Partidului Comunist Chinez, Radio China Internațional (CRI), se bazează pe o companie locală înregistrată sub numele unui chinez stabilit în Statele Unite. Având un pachet de acțiuni majoritar, acesta utilizează posturile de radio locale din SUA pentru a promova propaganda PCC. Cel mai mare beneficiu al acestei operațiuni și motivul aparent al acesteia este ascunderea rolului PCC. Pentru a induce în eroare publicul, ascultătorii sunt convinși că americanii înșiși își exprimă sprijinul pentru PCC.

În 2015, CRI a gestionat treizeci și trei de astfel de stații în cel puțin paisprezece țări. Până în 2018, CRI avea cincizeci și opt de posturi în treizeci și cinci de țări.[12] Deoarece controlul și operațiunile sunt efectuate prin intermediul companiilor chineze locale, se pare că țările democratice nu au nicio șansă să contracareze legal această situație, deși mulți oameni sunt nemulțumiți de propaganda ascunsă a partidului. Campania de propagandă externă a PCC a profitat de lacunele din societățile democratice. În numele democrației, PCC pledează pentru dictatură și face încercări de a manipula publicul în a-i adopta punctele de vedere, prin exploatarea lacunelor din legile societăților libere. Astfel, în numele democrației, el vizează distrugerea democrației.

Inserțiile China Daily, care în limba chineză sunt rezumate de expresia “a face o călătorie pe o navă împrumutată”, reprezintă o altă parte importantă a campaniei propagandei externe a PCC. China Daily publică o broșură de știri din China, în The Washington Post, și folosește un stil jurnalistic care poate da cititorilor impresia că este vorba de conținutul Washington Post.[13] În afară de The Washington Post, PCC a înregistrat tranzacții similare cu peste treizeci de ziare, printre care: The New York Times , The Wall Street Journal , The Daily Telegraph și Le Figaro. Cuvântul “publicitate” pe inserție este plasat într-o locație invizibilă și cititorii pot considera, cu ușurință, materialul drept conținutul propriu al ziarelor.

Pe 23 septembrie 2018, China Daily a introdus, de asemenea, patru pagini de anunțuri care păreau ca niște știri și comentarii obișnuite în ziarul local Des Moines din Iowa. Materialul a atacat președintele american, iar unii l-au caracterizat ca pe o încercare de influențare a alegerilor de la jumătatea mandatului.[14]

Partidul Comunist excelează în controlul presei chineze de peste hotare. Prin constrângere și ispită, PCC a recrutat un număr mare de mass-media în limba chineză, inclusiv unele fondate de taiwanezi cu o îndelungată tradiție anticomunistă. Forumul chinez Media World sponsorizat de PCC este folosit ca platformă pentru a comunica instrucțiunile partidului către mass-media chineză din întreaga lume. Pe 10 septembrie 2017, la Fuzhou a avut loc cel de-al IX-lea Forum de Mass-Media din China. Mai mult de 460 de directori ai mass-media chineză din străinătate, din peste șaizeci de țări și regiuni de pe cinci continente, au participat la întâlnire.

Un exemplu de impact al acestei activități de control al mass-media se regăsește în raportarea făcută de o publicație în limba chineză din California, care amplifică propaganda PCC în presa occidentală. În timpul celui de-al XIX-lea Congres Național al PCC, rapoartele lungi ale acestei publicații au fost aproape identice cu cele publicate de mass-media oficială a partidului.[15]

În timpul protestelor mișcării Umbrella din Hong Kong, în 2014, pentru a sprijini perspectiva PCC-ului, Asociația Chineză de Mass-Media din străinătate, controlată de PCC, ce are peste 160 de membri ai mass-media, a organizat publicarea de urgență a “Declarației de salvgardare a Hong Kong-ului” de către 142 de posturi mediatice din Asia, Europa, Africa, Statele Unite și Australia. Amploarea și eficacitatea regimului de a penetra mass-media din străinătate a surprins lumea din afara Chinei.[16]

Suprimarea vocii opuse este un alt aspect al operațiunilor de propagandă de peste hotare, ale PCC. Partidul amenință jurnaliștii care dezvăluie problemele regimului cu respingerea vizelor și alte forme de hărțuire, conducându-i la auto-cenzură. Ca rezultat al acestor abuzuri, există puține corporații media globale care adoptă o poziție complet independentă față de PCC, fără a ține seama de consecințele impuse de regim.

Există mai multe moduri în care un ticălos îi poate face pe alții să-l privească într-o lumină mai pozitivă. O cale ar fi ca să înceapă să se analizeze, să abandoneze răul, să devină bun, și să nu mai fie un ticălos. Apoi, alți oameni ar ajunge, în timp, în mod natural, să recunoască transformarea. Cea de-a doua cale ar fi să înceapă să exercite presiuni asupra celorlalți, încercând să le spele creierul ca aceștia să nu poată să recunoască un ticălos. În cea de-a treia cale, un ticălos ar putea chiar să aranjeze cel mai îndrăzneț plan și să încerce să folosească manipularea, minciunile, psihologia și spălarea creierului pentru a-i transforma și pe ceilalți în ticăloși. Aceasta ar oferi cea mai mare protecție.

PCC a folosit atât primele două, cât și pe cea de-a treia cale, simultan, de-a lungul deceniilor. El folosește o varietate de activități de propagandă pe scară largă care vizează străinii, schimbându-le gândirea pentru a-i face să creadă că PCC nu este deloc ticălos. În unele cazuri, este chiar capabil să-i tragă în jos și să-i transforme în ticăloși împreună cu Partidul. Prin investiții intense și operațiuni perspicace, Partidul a stabilit, acum, un sistem mondial de creare a alianțelor, de izolare a dușmanilor și de transformare a celor neutri în simpatizanți sau ticăloși.

Spălarea creierului prin cultură, literatură și artă

Spălarea creierului este un instrument important pentru distrugerea culturii tradiționale chineze de către PCC. În ultimii ani, Partidul și-a anunțat angajamentul de a restabili cultura tradițională dar, așa cum s-a discutat în capitolele anterioare ale acestei cărți, acest val de presupusă restaurare a culturii tradiționale, în realitate, a omis spiritul tradiției, înlocuindu-l cu o versiune falsă, infuzată cu cultura deviată a partidului. Acest lucru nu numai că a înșelat lumea, ci a și devastat cultura tradițională.

Pe lângă aceasta, pentru a influența în continuare lumea, unul dintre elementele-cheie ale propagandei externe a partidului este de a exporta așa-numita “cultură chineză tradițională”, așa cum este definită de PCC, și de a folosi obiceiurile și practicile chineze pentru a curăți imaginea PCC. Aceasta este o altă formă de manipulare a percepției sau de spălare a creierului. Un exemplu tipic al acestui proiect este Institutul Confucius.

Potrivit unor statistici incomplete, la sfârșitul anului 2017, PCC a înființat 525 de institute Confucius (vizând colegii și universități) în 146 de țări și a deschis 1.113 clase Confucius (vizând școlile elementare și secundare).[17] Fondurile Institutului Confucius provin de la Hanban, care este afiliată la Departamentul de lucru al Frontului Unificat al PCC. Utilizarea fondurilor este supravegheată de personalul ambasadelor și consulatelor PCC. Institutele Confucius subminează principiile academice importante ale autonomiei și ale anchetei, urmăresc să promoveze versiunea preferată a PCC despre evenimente, să denatureze istoria Chinei și să sară peste istoria îngrozitoare a drepturilor omului. În unele săli de clasă ale Institutului Confucius, citatele lui Mao Zedong sunt atârnate pe perete. La suprafață, institutele Confucius pretind că promovează cultura chineză, dar, de fapt, predică doctrina comunistă și transmit cultura partidului.

Pe lângă oferirea de cursuri culturale și de limbă, Institutul Confucius denaturează istoria și chiar organizează proteste împotriva activităților pe care PCC le consideră amenințătoare. De exemplu, Institutul a invitat oratori care au repetat minciunile PCC despre Tibet. Alții au susținut că războiul coreean a fost declanșat deoarece armata americană a bombardat satele chineze și că partidul a fost forțat să trimită trupe.[18]

Actul de autorizare a apărării naționale a SUA din 2019, adoptat în 2018, include o condamnare puternică a încercărilor PCC de a influența opinia publică americană, în special “mass-media, instituțiile culturale, companiile și grupurile academice și politice”. Legea interzice, în mod explicit, ca orice fonduri de apărare națională să fie acordate departamentelor de limbă chineză din universitățile din SUA, acolo unde există un Institut Confucius.[19]

Din septembrie până în octombrie 2011, autoritățile chineze au trimis o trupă de cântec și dans de trei sute de artiști la Centrul de Arte Kennedy din Washington, DC, unde PCC și-a pus în scenă drama dansului comunist violent “Detașamentul roșu al femeilor”. În septembrie 2016, în Los Angeles, a avut loc un concert de mare anvergură pentru a marca cea de-a 80-a aniversare a victoriei Marelui Marș al Armatei Roșii. În același timp, în Australia, la Sydney și în primăriile din Melbourne a avut loc concertul “Cântecul roșu”, pentru a marca cea de-a 40-a comemorare a morții lui Mao Zedong. Organizațiile chineze locale din Australia au protestat și au reușit, în cele din urmă, să oprească spectacolul. În 2017, PCC a trimis spectacolul “Detașamentul roșu al femeilor” în Australia, iar în 2018 a organizat o altă drama violentă de dans – “Red Guards on Lake Honghu” în Sydney și Melbourne.

Când vine vorba de războiul informațional, regimul totalitar al PCC se află la un nivel mai înalt față de regimurile democratice: Partidul blochează mass-media din toate țările democratice, dar este capabil să-și introducă propria voce în societățile democratice. PCC împiedică mass-media din țările democratice să adauge inserții în mijloacele lui de comunicare, dar PCC poate introduce propriul conținut în mass-media din societățile democratice sau, pur și simplu, le poate achiziționa, când este convenabil. Media PCC servește în primul rând partidului, iar jurnaliștii occidentali nu vor avea niciodată roluri executive; PCC poate, însă, să-și trimită proprii oameni sub acoperire în mass-media occidentală sau să pregătească străini pentru a deveni reporteri de prestigiu pentru mass-media partidului. Atâta timp cât Occidentul încă privește cuvintele PCC drept “mass-media”, Occidentul va continua să piardă în războiul informațional. În 2018, Departamentul de Justiție al Statelor Unite a cerut Agenției de știri Xinhua și rețelei China Global TV să se înregistreze ca agenți străini în Statele Unite. A fost un pas corect, însă este încă departe de a fi suficient – problema principală este lipsa de reciprocitate.

Campania de propagandă străină a PCC este un proiect major care are ca scop remodelarea la nivel global a opiniilor publicului asupra regimului și care a dat unele rezultate. PCC își răspândește ideologia nocivă prin această campanie de propagandă și a înșelat grav oamenii cu privire la regim, modul de operațiuni, situația drepturilor omului în China și opiniile asupra comunismului, în general.

b. Scopul frontului unic este să dezintegreze lumea liberă din interior

Pe 18 decembrie 2018, PCC a sărbătorit cea de-a 40-a aniversare a așa-numitei reforme și deschideri. El a acordat “medalia de prietenie pentru reforma chineză” la zece străini, în încercarea de a “mulțumi comunității internaționale pentru susținerea reformei Chinei”. Printre acești zece străini s-au numărat Juan Antonio Samaranch, fost președinte al CIO, care a acordat Chinei dreptul de a găzdui Jocurile Olimpice de Vară din 2008, precum și Robert Lawrence Kuhn, un om de afaceri american care a sprijnit public o biografie lingușitoare a fostului șef al PCC, Jiang Zemin. De fapt, în ultimele decenii, nenumărați politicieni și celebrități au ajutat PCC, jucând roluri diferite în funcție de motivațiile lor. Toți, din nefericire, au devenit victime ale tacticii frontului unic al PCC și, astfel, complici.

Pentru a avansa în scopul său de a domina în cele din urmă lumea, PCC adoptă orice mijloace necesare. Aceasta este o parte esențială a conceptului de “front unic”. Mao a numit frontul unic ca fiind una dintre cele Trei Comori Magice. Guvernul Kuomintang, din perioada războiului civil din China, precum și guvernele occidentale de astăzi, au fost amăgite de aceste tactici și au suferit mari pierderi, drept rezultat. Însă, societatea occidentală începe să se trezească, astfel că recent au fost publicate o serie de rapoarte de investigație despre frontul unic.

Comisia de Revizuire Economică și a Securității SUA-China (CRES), o comisie a Congresului, a emis un raport intitulat “Lucrările Frontului Unic al Chinei în străinătate”, pe 24 august 2018, subliniind structura și operațiunile de lucru ale Frontului Unic al PCC, inclusiv modul în care PCC folosește diverse tipuri de organizații guvernamentale și nonguvernamentale pentru a-și desfășura activitatea, în mod unic, și care au fost implicațiile asupra Statelor Unite și a altor țări occidentale. În ultimii ani, PCC a subliniat importanța activității Frontului Unificat. Raportul precizează că “această creștere a importanței activității Frontului Unificat a dus la creșterea numărului de oficialități UFWD cărora le-au fost încredințate posturi de top ale PCC și guvernamentale, adăugând aproximativ 40.000 de cadre UFWD noi”.[20]

Institutul Global pentru Politici Publice (IGPP), un think-tank european, a publicat un raport în 2018 care detaliază activitățile Frontului Unic al PCC în Europa. [21]La 29 noiembrie 2018, instituția Hoover de la Universitatea Stanford a lansat, de asemenea, un raport detaliat pe același subiect. Raportul notează: “Activitățile de influență ale Chinei s-au desfășurat dincolo de orientarea tradițională a Frontului Unic asupra comunităților din diaspora, pentru a viza o gamă mult mai largă de sectoare din societățile occidentale, de la think-tanc-uri, universități și mass-media până la instituții guvernamentale de stat, locale și naționale. China caută să promoveze opinii favorabile guvernului chinez, politicilor, societății și culturii; suprimă opiniile alternative și cooptează principalii jucători americani pentru a susține obiectivele politice și interesele economice ale Chinei”.[22]

Frontul Unificat al PCC vizează, în principal, următorii actori din Occident:

Mituirea politicienilor și a oamenilor de afaceri

Raportul CRES declară că PCC consideră munca Frontului Unic drept un instrument important de consolidare a susținerii interne și internaționale a partidului. Aceasta include cumpărarea politicienilor occidentali. Prin convingere, ispitind și construind relații, PCC menține legături strânse cu multe oficialități de nivel înalt din guvernele occidentale. Acești politicieni sunt tratați ca fiind “comorile statale” ale RPC, primind daruri generoase și conferindu-le titluri precum “vechii prieteni ai Chinei”. Printre aceștia sunt actuali și foști secretari generali ai Organizației Națiunilor Unite, șefi de state, oficiali guvernamentali de rang înalt, membri ai Congresului, consilieri guvernamentali de rang înalt, șefi de organizații internaționale, academicieni celebri și personalități ai think-tank-urilor și magnați ai consorțiilor media. Toți acești oameni din rețeaua Frontului Unic trebuie să-și exprime sprijinul pentru PCC, în momente cruciale.

Patrick Ho Chi-ping, fost secretar pentru afaceri interne din Hong Kong, a fost acuzat de mituire, în decembrie 2018, în Statele Unite. Ho avea legături strânse cu PCC și, pentru a obține drepturi miniere, a mituit înalți oficiali din două țări africane în numele corporațiilor energetice din China. De asemenea, el a mituit doi secretari generali ai ONU, prin intermediul cărora PCC a putut să stabilească legături strânse cu oficiali de rang înalt din alte națiuni.[23]

Documentele instanțelor americane documentează, de asemenea, corupția și spionajul efectuate de gigantul chinez de telecomunicații ZTE. Doi oficiali de rang înalt din Liberia au mărturisit că, între 2005 și 2007, ZTE a mituit numeroși oficiali din țara respectivă, inclusiv președintele, oficialii guvernamentali și judecătorii.

PCC folosește bani și femei pentru a ademeni liderii politici, folosindu-i ca pioni pentru scopurile regimului. Într-un memorandum care a urmat alegerilor intermediare din noiembrie 2014, CEFC, o companie legată de PCC, a subliniat un plan de stabilire a “relațiilor și prieteniilor” cu politicienii. Ye Jianming, președintele CEFC China Energy Company Limited, are legături strânse cu liderii politici europeni. El a cerut, odată, unui consilier de securitate al unui președinte american  să convingă armata americană să nu bombardeze Siria pentru că dorea să cumpere terenuri petroliere acolo. De asemenea, a dezvoltat legături cu înalții oficiali din cadrul Federal Reserve și Organizația Națiunilor Unite, precum și cu membrii famililor oficialilor guvernului SUA.[24]

Atunci când se consideră necesar, PCC poate forma diverse fronturi unificate temporar pentru a-și izola dușmanii. De exemplu, PCC a folosit voturile națiunilor în curs de dezvoltare ale căror oficiali au fost mituiți anterior, pentru a trece sau bloca mișcările Națiunilor Unite. Prin proxy-uri, a întrerupt eforturile SUA de a stabiliza Orientul Mijlociu. Între timp, a reușit să creeze noi alianțe economice. În recentul război comercial dintre SUA și China, PCC a căutat să semene un conflict între Statele Unite și Europa, în scopul de a folosi Europa ca parte a unui alt front unit împotriva Statelor Unite.

Politicienii locali sunt, de asemenea, țintele lucrării unice a PCC. Acestea includ lideri comunitari, membri ai consiliilor orășenești, primari, senatori de stat și alții. Abordarea obișnuită este de a face donații politicienilor locali, prin intermediul organizațiilor sau oamenilor de afaceri chinezi, care sunt invitați să viziteze China, unde primesc mită. Companiile lor de familie primesc un tratament special în China și chiar asistenții lor sunt mituiți. Cazurile de ademenire sexuală, care implică adesea șantaj, sunt cunoscute sub denumirea de “capcane de miere”, și se crede că PCC folosește, adesea, această tactică.

Chen Yonglin, fostul ofițer al Consulatului chinez din Sydney, care a dezertat în 2005 în Australia, a declarat pentru The Epoch Times că Departamentul de lucru al Frontului Unificat al PCC s-a infiltrat în guvernul australian și a corupt oficiali. Chen a spus: “Suma de mituire privată pentru oficiali depășea cu mult donațiile politice. Mai ales, pentru acei oficiali de rang înalt, mitele erau uriașe… Un alt aspect al mitei sunt călătoriile preplătite în China, unde funcționarii sunt tratați regește. Aceasta include prostituția plătită de companiile chineze. Mulți oficiali și-au schimbat poziția după revenirea din China“.[25]

Cu o susținere financiară puternică, PCC a plătit politicienilor comuniști și de stânga din întreaga lume ca să devină agenți PCC în aceste națiuni pentru a răspândi, în continuare, ideologia comunistă.

PCC folosește aceleași tactici cu cele din sectorul financiar și din mai multe industrii. Oamenii de afaceri și antreprenorii sunt tratați regește și li se acordă stimulente pentru afaceri. La schimb, ei devin vocea PCC pentru a face lobby la guverne și a influența politicile financiare și economice ale țării. În războiul comercial dintre SUA și China, PCC a avut contact frecvent cu magnanții de pe Wall Street. Multe companii financiare de top și corporații internaționale fac afaceri în China. Pentru a-și extinde afacerile, ei au angajat numeroși copii ai înalților oficiali chinezi, numiți “prințișori”, iar aceștia sunt ochii, urechile și vocea partidului în astfel de companii.

Infiltrarea în cercurile academice și în grupurile de experți

Multe grupuri de experți (think tank-uri) din Occident modelează direct politica și strategia țării față de China; prin urmare, PCC acordă o atenție deosebită acestora. Raportul Institutului Hoover afirmă că PCC acordă atenție perspectivelor ambelor partide politice din Statele Unite și creează subiecte care sunt benefice PCC. Regimul comunist exercită controlul asupra grupurilor de experți prin intermediul sponsorizării financiare. Acesta a mituit, a controlat sau a influențat aproape toate grupurile de experți legate de China.[26]

Washington Post afirmă că unele companii chineze controlează grupurile de experți americane. De exemplu, Huawei, gigantul tehnologic chinez, nu reprezintă doar o amenințare la adresa securității SUA, ci încearcă și să influențeze grupurile de experți din Washington, DC, oferindu-le sprijin financiar.[27]

De asemenea, Huawei sponsorizează peste douăzeci de universități din Marea Britanie, inclusiv Universitatea Cambridge și Universitatea Oxford. Profesorul Anthony Glees, expert britanic în domeniul securității naționale, a declarat: “Este vorba despre agenda electronică care este condusă de injecția banilor chinezi în universități britanice. Aceasta este o problemă de securitate națională”.[28] Huawei, prin programul “Seeds for the Future”, a atras un număr mare de tineri ingineri talentați – o tactică clasică de subversiune comunistă.

PCC cumpără cercetători de peste hotare, în special cercetători chinezi, cu ajutorul banilor, statutului și faimei.  Astfel, unii oameni de știință urmăresc îndeaproape retorica PCC, publicând cărți și articole pentru a explica “creșterea pașnică” a PCC, conceptele “visului chinez” sau “modelul chinezesc”. Punctele de vedere ale acestora influențează indirect politicile guvernelor occidentale privind China – exact scopul pe care PCC îl urmărește.

Pentru a înrăutăți lucrurile, în ultimele decenii, cercetători umaniști și sociologi occidentali au fost puternic influențați de tulpini ale ideologiei comuniste. Cu o cantitate mică de “îndrumare” a PCC, aceștia pot ajunge de la simpla susținere a ideologiei de stânga până la adoptarea comunismului.

Constrângerea și utilizarea liderilor chinezi de peste hotare, a oamenilor de afaceri și a studenților

PCC a exploatat cu succes patriotismul studenților chinezi de peste hotare pentru a crea simpatie pentru politicile și ideologia PCC. Pentru a obține sprijinul chinezilor de peste hotare, PCC le oferă sprijin financiar. Folosește frecvent termenul “dragostea pentru patrie, prietenia rudelor”, ca parte a confuziei deliberate a Chinei și a PCC pentru a induce în eroare chinezii de peste hotare. Partidul folosește, de asemenea, o rețea extinsă de organizații, suporteri și spioni în străinătate pentru a marginaliza și a-și ataca adversarii.

PCC folosește diverse pretexte pentru a invita chinezii de peste hotare să facă afaceri și să investească în China. Oferă tratamente speciale liderilor chinezi de peste hotare atunci când vizitează țara, mijlocește personalităților pro-PCC din străinătate întâlniri cu oficialii de rang înalt și îi invită să participe la toate festivitățile naționale ale RPC.

Zach Dorfman, membru senior al Consiliului Carnegie pentru Etică în Afaceri Internaționale, a publicat un lung raport de investigație în Politico, care dezvăluie activități de spionaj chinezești și rusești în Silicon Valley, cu accent special pe actorii chinezi.[29] Ca exemplu, Raportul a examinat-o pe Rose Pak – activist politic din San Francisco, California, cu o mare influența asupra politicii orașului. Raportul a menționat că PCC a folosit-o pe Pak pentru a influența Camera de Comerț a Chinei din San Francisco să marginalizeze grupurile Falun Gong, de tibetani, pro-Taiwan și uiguri, împiedicându-i să participe la parada de Anul Nou Chinezesc.

Raportul USCC a expus, de asemenea, modul în care asociațiile chinezești studențești și academice (CSSA) sunt controlate de PCC. Pe site-ul propriu, unele sucursale ale CSSA declară în mod direct că acestea au fost înființate de consulatul local chinez sau sunt filialele sale [30], în timp ce în alte cazuri, controlul este efectuat în mod clandestin. Aceste organizații primesc ordine de la consulat, împiedicând difuzarea vocii dizidente. Oficialii consulatului hărțuiesc, intimidează și monitorizează studenții care nu se aliniază la linia PCC.

CSSA și cei afiliați cu aceștia uneori efectuează chiar și spionaj industrial și economic. În 2005, Le Monde din Franța a relatat că grupul CSSA de la Universitatea din Leuven, Belgia, era grupul de spioni din prima linie a PCC-ului din țară. Uneori, astfel de rețele constau în câteva sute de spioni care lucrează în diverse companii din Europa.[31]

Influențarea și infiltrarea în industria de film și divertisment

În ultimii ani, PCC și-a intensificat eforturile de a se infiltra în industria de divertisment din SUA. În 2012, grupul Wanda a cheltuit 2.6 miliarde USD pentru a achiziționa AMC, al doilea lanț de cinematografe din Statele Unite. De atunci, a achiziționat Legendary Entertainment pentru 3,5 miliarde de dolari, iar Carmike, al patrulea lanț de cinematografe din Statele Unite, pentru 1,1 miliarde de dolari. [32] În 2016, Ali Pictures a dobândit o cotă de participare la Amblin Partners a lui Steven Spielberg și și-a plasat un reprezentant în consiliul de administrație pentru a participa la luarea deciziilor importante.[33]

Unul dintre scopurile principale ale PCC în infiltrarea industriei de divertisment este ca lumea să urmeze scenariul PCC – să ilustreze o imagine pozitivă a PCC și a așa-numitei creșteri pașnice a Chinei pentru a ascunde ambițiile tiranice ale regimului. În același timp, această imagine ascunde modul în care exportul culturii de partid a corupt lumea. Din 1997 până în 2013, China a investit în doar douăsprezece filme de la Hollywood aflate în topul primelor o sută de filme cu cele mai mari încasări. În următorii cinci ani, însă, China a investit în patruzeci și unu din cele mai populare filme ale Hollywood-ului.[34]

Hollywoodul râvnește la piața cinematografică în creștere rapidă a Chinei, iar directorii sunt conștienți de faptul că vor fi excluși de pe aceasta dacă nu reușesc să se conformeze liniei de partid. Astfel, ei au hotărât să se asigure că respectă cenzura chineză.[35] Vedetele de cinema americane care și-au exprimat opiniile contradictorii față de PCC sunt blocate să intre în țară, iar filmele lor sunt excluse de pe piața chineză. Opinia clară a lui Richard Gere despre poziția sa asupra Tibetului, de exemplu, nu numai că a condus la refuzarea accesului său în China, dar i-a limitat propria carieră chiar și în Statele Unite. Pentru a nu ofensa sau provoca PCC, producătorii de film au refuzat să investească în filmele sale.[36] Alte vedete de film au fost incluse pe lista neagră, pentru alte abateri.

Intimidarea disidenților de peste hotare

PCC a folosit intimidări și stimulente pentru a influența oamenii de știință occidentali, în special experții chinezi care critică PCC. Acest lucru i-a determinat pe mulți să se autocenzureze de bună voie. Intimidarea include refuzul de eliberare a vizei, ce are cel mai mare impact asupra tinerilor cercetători. Din motive de dezvoltare profesională, mulți evită în mod voluntar problemele drepturilor omului, pe cele legate de Tibet și alte subiecte sensibile care le-ar putea atrage ura partidului.

Perry Link, profesor de studii est-asiatice, a fost pus pe lista neagră pentru bursa sa despre masacrul din Piața Tiananmen, care a pus regimul comunist într-o lumină nefavorabilă. Modul în care a fost tratat s-a transformat ulterior într-o lecție pentru tinerii cercetători.[37]

În octombrie 2017, Benedict Rogers, vicepreședinte al Comisiei pentru Drepturile Omului al Partidului Conservator Britanic și susținător al Mișcării Democrate din Hong Kong, a călătorit în Hong Kong pentru activități personale, dar i s-a refuzat intrarea și a fost repatriat de pe aeroportul din Hong Kong.[38]

Raportul USCC, menționat mai sus, a mai notat că agenții de informații chinezi încearcă, de asemenea, să recruteze minorități etnice, inclusiv uiguri care trăiesc în străinătate, pentru ca aceștia să acționeze ca spioni. Refuzul ar putea duce la persecuția familiilor lor în China. Uigurii care au fost amenințați afirmă că scopul acestor amenințări nu este numai de a culege informații despre diaspora uigură, ci și de a crea discordii și de a o împiedica efectiv să se opună PCC-ului.[39]

c. Armamentul greu al PCC este războiul economic nelimitat 

Dacă propaganda externă străină, gestionarea percepției și activitatea frontului unificat sunt formele puterii soft ale partidului (folosind persuasiunea pentru a obține ce dorește – n.t), dezvoltarea industriei sale high-tech trebuie să fie puterea hard (dură – n.t) a partidului. În anii 1950, sloganul PCC-ului era “să depășim Marea Britanie și să prindem America din urmă” – dar era o farsă. Astăzi însă, aceeași strategie a devenit o amenințare legitimă.

Începând cu anii 1980, PCC a implementat o serie de planuri strategice în domeniul științei și tehnologiei, printre care “Programul național 863” (“Programul național de cercetare și dezvoltare națională“), “Programul național 973” ((Programul Național privind proiectele de bază de cercetare) și Made în China 2025 (transformarea Chinei dintr-o țară producătoare într-o putere de producție până în 2025, preluând conducerea datelor mari, a 5G și altelor asemenea). Strategia include planuri ambițioase pentru inteligența artificială, în care China vrea să devină lider mondial până în 2030. Scopul este de a ridica statutul Chinei de la fabrică mondială la gigant de fabricație avansată, obținând astfel supremația globală.

Nu este greșit pentru o națiune să urmărească dezvoltarea industrială. De asemenea, utilizarea puterii de stat pentru alocarea resurselor pentru cercetare și dezvoltare în industriile-cheie este, de asemenea, legitim pentru o țară. Atunci, de ce strategia de dezvoltare tehnologică a PCC reprezintă o amenințare pentru Occident?

Cel mai fundamental motiv este acela că sub regimul comunist chinez China nu este o țară normală. Scopul dezvoltării tehnologice a regimului nu este acela de a se putea alătura celorlalte state din lumea tehnologică sau să concureze pe picior de egalitate cu acestea. Scopul său este de a folosi orice mijloc pentru a-și elimina oponenții și pentru a elimina economiile occidentale – în special pe cea a Statelor Unite – și astfel să fie cu un pas mai aproape de dominația lumii. Dezvoltarea de către PCC a puterii sale științifice și tehnologice este pusă în slujba ideologiei comuniste și, în cele din urmă, a preluării conducerii lumii de către comunism.

Inovația tehnologică este rodul libertății individuale într-o societate capitalistă, care este în conflict natural cu guvernarea totalitară a comunismului. Cercetătorii din China continentală sunt privați de libertatea de a folosi motoarele de căutare străine, ca să nu mai vorbim de libertatea lor de exprimare în alte moduri. Astfel, este într-adevăr dificil să realizeze progrese reale în inovarea științifică și tehnologică, având în vedere strictețea PCC în ceea ce privește gândirea și accesul la informații.

Pentru a face față acestei situații, Partidul a folosit diverse mijloace pentru a fura tehnologia occidentală și a-i seduce cercetătorii cei mai proeminenți, precum și de a lua măsuri neoneste și extraordinare pentru a submina industria occidentală. PCC a furat tehnologii pentru care Occidentul și-a petrecut decenii și a folosit sume enorme de bani pentru a le dezvolta. Sub conducerea PCC-ului, China asimilează și îmbunătățește proprietățile intelectuale furate, le produce în masă cu costuri reduse, și apoi, pur și simplu își livrează produsele în lume, debilitând companiile și economiile occidentale private. Astfel, regimul și-a folosit tehnicile de luptă nerestricționată în competiția sa tehnologică împotriva Occidentului.

Capcana tehnologiei de tranzacționare pentru accesul pe piață

În ultimii ani, rețeaua feroviară de mare viteză a Chinei a devenit aproape o carte de vizită pentru modul de producție de înaltă calitate din țară, iar ideea de “diplomație feroviară de mare viteză” s-a dezvoltat. Mass-media de stat chineză a numit activitatea Chinei în acest domeniu legendară, având în vedere perioada scurtă de dezvoltare de doar zece ani. Dar pentru companiile occidentale, construirea rețelei feroviare de mare viteză a Chinei a fost un coșmar al furtului de tehnologie, capcanelor nesfârșite și, în cele din urmă, au devenit doar câștiguri minore obținute cu pierderi uriașe (pentru companiile occidentale-n.t).

Lucrările la proiectul rețelei feroviare de mare viteză din China au demarat la începutul anilor 1990. Până la sfârșitul anului 2005, autoritățile au abandonat ideea dezvoltării tehnologiei în mod independent și au apelat la tehnologia occidentală. Scopul PCC a fost clar de la început: a planificat ca inițial să achiziționeze tehnologie, apoi să o fabrice, și în cele din urmă să vândă aceeași tehnologie mai ieftin pe piața mondială. Partea chineză cere ca producătorii străini să semneze un contract de transfer de tehnologie cu o firmă autohtonă chineză înainte de a se încrie în licitații pe contracte de construcții sau altfel nu li se permite să-și depună ofertele. Autoritățile chineze au stabilit, de asemenea, evaluări interne oficiale numite “evaluări ale implementării transferului de tehnologie”, care se concentrează nu pe cât de bine își predau companiile străine sistemele lor, ci pe cât de bine asimilează cunoștințele companiile autohtone. Dacă întreprinderile autohtone nu învață această tehnologie, China nu plătește. Autoritățile au solicitat, de asemenea, potrivit ultimelor directive, companiilor locale să producă 70% din comenzi.[40]

Deoarece companiile de peste hotare au simțit că piața Chinei este o oportunitate care nu trebuie ratată, acești termeni nu i-au împiedicat să semneze contracte. Compania japoneză Kawasaki Heavy Industries, Alstom din Franța, Siemens din Germania și Bombardier din Canada și-au depus ofertele. În ciuda promisiunii accesului pe piață în schimbul transferului de tehnologie, nici o companie occidentală nu a fost dispusă să-și transfere tehnologia de bază, cea mai valoroasă. Cu toate acestea, PCC a continuat să se joace cu mai multe companii, sperând că cel puțin una să se înduplece și să renunțe la ceva de valoare reală în beneficiul intereselor pe termen scurt. Și, atunci când o companie a părut că a primit o bucată din piața chineză în schimbul tehnologiei, ceilalți au început să se teamă că vor fi lăsați în urmă. Astfel, multe dintre ele au căzut în capcana PCC, iar China a reușit să extragă tehnologia cheie de la cele patru companii feroviare de mare viteză menționate mai sus.

Guvernul chinez a investit sume uriașe în proiect, acționând indiferent de costuri. Ulterior, rețeaua feroviară de mare viteză a Chinei a intrat într-o perioadă de dezvoltare exponențială, întrucât firmele chineze au construit cel mai întins sistem feroviar de mare viteză din lume. În câțiva ani China a asimilat rapid tehnologia occidentală, care a ajuns apoi să aibă “drepturi independente de proprietate intelectuală”. Ceea ce a șocat cu adevărat companiile occidentale a fost momentul în care China a încercat să obțină brevete feroviare de mare viteză în străinătate, iar firmele chineze au devenit concurente acerbe ale foștilor lor profesori pe piața internațională. Întrucât companiile chineze au acumulat o mare experiență practică în acest domeniu și li se oferă toate avantajele industriale aduse de capacitatea de producție pe scară largă și susținerea financiară masivă de stat, industria feroviară de mare viteză a Chinei posedă un avantaj competitiv asupra colegilor lor internaționali. Rețeaua feroviară de mare viteză a Chinei a devenit un element-cheie al proiectului Partidului “O centură, un drum”.

În timp ce companiile străine speraseră că vor  obține propria cota de piață în imensa piață feroviară de mare viteză din China, au aflat că nu numai că au fost eliminate din această piață, ci și că și-au creat un competitor internațional dificil. Yoshiyuki Kasai, președintele de onoare al Companiei Centrale de Căi Ferate din Japonia, a spus cu mâhnire: “Shinkansen [trenul-glonț de mare viteză] este bijuteria Japoniei. Transferul de tehnologie în China a fost o mare greșeală”.[41]

PCC recunoaște că succesul Chinei în calea ferată de mare viteză a fost realizat prin faptul că a stat pe umerii giganților. Într-adevăr, scopul său de la început a fost acela de a-i ucide pe toți ceilalți giganți. PCC are un dublu scop explicit: pe termen scurt obiectivul său este de a folosi realizările economice pentru a dovedi legitimitatea regimului său și pentru a face ca progresul economic și tehnologic să mențină și să încurajeze sentimentul și propaganda naționalistă. Dar, pe termen lung scopul său este să dovedească faptul că sistemul său comunist este superior sistemului capitalist, deci fură fără scrupule tehnologia și transformă puterea întregii țări în competiția sa cu companiile private capitaliste.

Tacticile chineze de a promova accesul pe piață în schimbul tehnologiilor, de a forța transferurile tehnologice, de a absorbi și de a îmbunătăți tehnologia străină, de a lăsa propriile firme să experimenteze pe piața internă înainte de a-și avansa produsele în lume și de a trimite produsele pe piețele globale pentru a surclasa concurenții, a făcut ca aceste companii occidentale să sufere pierderi imense, așa încât, acum, încep să reflecteze. Alții, totuși, sunt atrași ca moliile de lumină și sunt încă dispuși să facă afaceri cu PCC pentru beneficii imediate. Ambiția PCC de a dobândi tehnologia occidentală nu a scăzut niciodată, iar programul Made in China 2025 este întruchiparea acestei ambiții.

În 2015, guvernul chinez a propus proiectul de zece ani, Made in China 2025, imaginându-și că, până în 2025, China se va transforma dintr-o mare țară producătoare într-o mare putere de producție și că, până în 2035, industria prelucrătoare a țării va depăși țări avansate industrial precum Germania și Japonia. Până în 2049, PCC speră că va conduce inovarea în sectoarele cheie de producție în calitate de lider mondial în tehnologiile și industriile cheie. Cu ajutorul unor cuvinte mărețe, regimul PCC a ridicat statutul sectorului său de producție la “fundația națiunii” și “instrumentul de întinerire a țării”.

O superputere de producție construită pe furt

Cum a impulsionat China producția și potențialul său inovator într-o perioadă atât de scurtă? A folosit aceleași trucuri vechi: în primul rând, a forțat companiile să-și transfere tehnologiile, ca în cazul trenurilor de mare viteză. Multe corporații occidentale sunt dispuse să ofere tehnologii în schimbul accesului pe piața chineză, formându-și în același timp viitorii concurenți. În al doilea rând, China solicită societăților să formeze societăți mixte cu firme autohtone și sprijină companiile și universitățile din China în colaborarea cu companiile de înaltă tehnologie, astfel încât să poată dobândi astfel de tehnologii. În al treilea rând, regimul își încurajează firmele naționale să achiziționeze companii de înaltă tehnologie de peste hotare, investind direct în companii startup cu tehnologii cheie și înființând centre de cercetare și dezvoltare în străinătate. În al patrulea rând, aceasta le determină pe cele mai importante instituții de cercetare tehnologică și științifică străine să înființeze centre de cercetare și dezvoltare în China. În al cincilea rând, utilizează politici direcționate pentru a aduce experți străini.

Multe companii startup din Silicon Valley au nevoie de capital. China folosește banii contribuabililor pentru a investi în acestea pentru a pune mâna pe noi tehnologii, inclusiv pe motoarele pentru rachete, senzorii pentru navele autonome și imprimantele 3D care fabrică ecrane flexibile care ar putea fi folosite în carlinga avioanelor de luptă. [42] Ken Wilcox, președintele emerit al băncii Silicon Valley, a declarat în 2017 că, într-o perioadă de doar șase luni, a fost abordat de trei întreprinderi chineze diferite care îi cereau să acționeze ca agent pentru achiziționarea de tehnologii în numele acestor companii. Deși a refuzat, el a spus: “În toate cele trei cazuri, ei au spus că aveau mandat de la Beijing dar nu aveau nicio idee despre ce vor să cumpere. Voiau orice fel de tehnologie“.[43]

În noiembrie 2018, Reprezentantul pentru comerț al Statelor Unite (USTR) a publicat rezultatele unei investigații din Secțiunea 301. Raportul spune că Danhua Capital (în prezent Digital Horizon Capital) utilizează capitalul Chinei pentru a ajuta guvernul chinez să obțină tehnologii de vârf și proprietate intelectuală în Statele Unite.[44]

Măsurile de mai sus, luate de guvernul american, sunt accesibile publicului. Arma ucigașă pe care China o folosește pentru a-și realiza saltul tehnologic este furtul flagrant al tehnologiei occidentale. Capacitatea de spionaj industrial a Chinei depășește cu mult domeniul spionilor comerciali din trecut. Regimul mobilizează tot personalul și tactica disponibilă – inclusiv spionajul, hackerii, studenții străini, cercetătorii vizitatori, imigranții chinezi și taiwanezi care lucrează în companii occidentale și occidentalii atrași de interesele monetare – pentru a fura tehnologie și secrete din Occident.

PCC a râvnit mereu avionul american de luptă cu tehnologie stealth F-35. În 2016, cetățeanul canadian de origine chineză Su Bin, a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru furtul secretelor avionului F-35. Su a folosit doi hackeri din armata chineză, a pătruns în sistemele informatice ale producătorului avionului, Lockheed Martin, și a sustras tehnologia. De asemenea, grupul a furat secrete legate de avionul de luptă cu tehnologie stealth F-22. Ancheta a constatat că grupul lui Su furase de asemenea secrete despre aeronavele strategice de transport C-17 ale lui Boeing și 630.000 de fișiere din sistemul Boeing, care totalizau aproximativ 65 de gigabytes de date. [45] Avionul chinez propriu J-20, expus în ultimii ani, este foarte asemănător cu cel american F-22, iar  avionul chinez mai mic FC-31 este o imitație a producătorului Lockheed – F-35.

Dr. David Smith, un expert în metamateriale de la Universitatea Duke, a inventat un fel de mantie de invizibilitate, un material important pentru avioanele stealth, iar militarii americani au investit milioane în sprijinirea cercetării sale. În 2006, studentul chinez Liu Ruopeng a venit la laboratorul lui Smith. În opinia unui ofițer de contrainformații al FBI, Liu a avut o misiune specifică – de a obține secretele. În 2007, Liu a adus în laboratorul lui Smith doi foști colegi care călătoreau pe cheltuiala guvernului chinez și au lucrat la proiectul cu mantaua de invizibilitate pentru o perioadă de timp. Spre surprinderea lui Smith, ulterior, același laborator a fost duplicat ulterior în China.[46]

La 20 decembrie 2018, Departamentul de Justiție a dat în judecată doi cetățeni chinezi de la organizația de hackeri chinezi APT 10, care are legături strânse cu PCC. Potrivit acuzării, din 2006 până în 2018, APT 10 a efectuat atacuri de tip hacking extinse, furând cantități masive de informații de la mai mult de 45 de organizații, inclusiv de la NASA și Departamentul Energiei. Informațiile furate includ detalii despre medicamente, biotehnologie, finanțe, producție, petrol și gaze naturale. Directorul FBI de atunci, Christopher Wray, a remarcat: “Scopul Chinei, pur și simplu, este de a înlocui SUA ca lider al superputerilor mondiale și folosește metode ilegale pentru a ajunge acolo. Folosește un set extins de metode neconforme și ilegale”.[47]

Furtul tehnologiei și brevetelor de către China este greu de combătut și de prevenit. Kathleen Puckett, fost ofițer american de contrainformații din San Francisco, a declarat despre China că depune toate eforturile pentru a spiona și obține totul gratuit.[48]

China a considerat furtul său masiv ca ceva moral, rațional, normal și l-a militarizat. Ea a lansat un “război împotriva tuturor” pentru a jefui tehnologia avansată din Vest, folosind patriotismul, sentimentele rasiale, banii și prestigiul. Un asemenea comportament îngrozitor nu are un precedent istoric.

Unii au apărat activitățile Chinei, susținând că furtul nu poate însemna atât de mult, de vreme ce furând puțin de aici și de acolo, firmele chineze nu obțin imaginea completă a modului în care tehnologia este desfășurată și scalată. Dar, este foarte periculos să privim spionajul industrial chinez în acest fel. Spionajul în era electronică este complet diferit de cel din ultimele decenii, în care spionii făceau doar câteva fotografii. China fură baze de date întregi cu tehnologii și, în multe cazuri, ia nu numai tehnologia, ci și experții. Având puterea fabricii mondiale, care s-a dezvoltat de zeci de ani, și potențialul de cercetare și dezvoltare pe care l-a acumulat, regimul chinez este cu adevărat capabil și dispus să construiască o superputere de fabricație bazată pe furt – și este pe cale să o facă.

“Programul Mii de Talente”: Spionaj și atragerea talentelor

De când China s-a deschis în anii ’70 și până în prezent, milioane de studenți chinezi au studiat în străinătate și au realizat lucruri minunate. China caută să recruteze și să folosească acești indivizi talentați, care depun o mulțime de efort și sunt instruiți de Occident, pentru a aduce în China tehnologia și informațiile economice pe care le-au dobândit. Acest lucru servește ambiției PCC în obținerea supremației globale. Începând cu anul 2008, mai multe departamente din China au inițiat “Programul Mii de Talente”. La suprafață, este vorba despre recrutarea de chinezi talentați de peste hotare care să revină în China pentru slujbe pe termen scurt sau lung. Dar obiectivul real al programului este ca industria de stat să pună mâna pe noile tehnologii și invenții ale Occidentului.

FBI a publicat un document declasificat despre aceste program în septembrie 2015. Acesta concluzionează că recrutarea persoanelor vizate poate permite Chinei să profite în trei moduri: să obțină accesul la cercetare și expertiză în tehnologia de vârf, să beneficieze de ani de cercetare științifică efectuați în Statele Unite și susținuți de burse guvernamentale americane și de finanțare privată, și să afecteze grav economia Statelor Unite.[49]

Institutul Național de Sănătate (NIH) a publicat un raport privind programele de talente chineze pe 13 decembrie 2018, menționând că cetățenii străini au transferat proprietatea intelectuală din SUA în țările lor natale în timp ce se aflau pe ștatul de plată al guvernului american. Acțiunile lor au afectat și subminat toate instituțiile academice din SUA.[50] M. Roy Wilson, unul dintre autorii raportului și copreședinte al Comitetului consultativ al NIH, a declarat că o cerință-cheie pentru a deveni parte a “Programului Mii de Talente” este accesul la proprietate intelectuală valoroasă. El a spus că problema era semnificativă, nu aleatorie, și că gravitatea pierderilor de proprietate intelectuală a fost imposibil de ignorat.[51]

Peter Harrell, membru senior în programul de energie, economie și securitate de la “Centrul pentru o nouă Securitate Americană”, a declarat: “China urmărește o abordare la nivelul întregii societăți în ceea ce privește capacitățile sale tehnologice. Aceasta include achiziționarea de companii inovatoare prin investiții în străinătate; cerând companiilor occidentale să transfere tehnologii de ultimă generație în China ca o precondiție a accesului pe piață; oferind resurse ample de stat pentru finanțarea dezvoltării tehnologice interne; finanțarea formării profesionale  a studenților chinezi și a cercetătorilor din străinătate; precum și plata unor sume mari pentru a atrage talentul înapoi în China“.[52]

“Programul Mii de talente” are ca țintă aproape toți studenții chinezi care au ajuns în Statele Unite încă din anii ’80 și care au acces la informații utile pentru dezvoltarea industrială, tehnologică și economică a regimului – aproximativ zeci de mii de persoane. PCC mobilizează capacitatea întregii țări și a populației pentru a desfășura o acțiune fără niciun fel de restricții în recrutarea de talente și furtul proprietății intelectuale.

Un sistem totalitar, sinistru 

În plus față de furtul total, sprijinul și subvențiile de stat ale Chinei sunt, de asemenea, un mijloc important pentru PCC de a-și realiza ambițiile. Sprijinul de stat înseamnă că regimul poate folosi sume uriașe de bani pentru a sprijini industriile-cheie. Efectiv, este vorba despre utilizarea puterii naționale a Chinei pentru a exercita presiuni asupra companiilor private din Occident. Aceasta reprezintă o provocare enormă și unică pentru țările în care liderii sunt aleși în mod democratic și care lasă deciziile de afaceri, în totalitate, companiilor. Se poate spune că companiile occidentale au pierdut deja înainte de începerea jocului. Subvențiile chineze – scoase din buzunarul contribuabilului fără consimțământ – înseamnă că producătorii chinezi pot ignora costurile reale, făcându-i prădători de neoprit pe piețele internaționale.

Industria panourilor solare este un exemplu clasic al subvențiilor guvernului chinez. Acum zece ani, nu existau companii chineze printre primii zece producători de panouri solare – dar acum șase producători sunt din China, inclusiv primii doi. Industria de energie verde a fost puternic promovată în timpul primului mandat al președintelui Obama, dar mai devreme, zeci de producători de panouri solare au intrat în faliment sau au trebuit să-și reducă afacerile în fața unei concurențe neîncetate din China, ceea ce a subminat entuziasmul pentru energia curată.[53] Daunele au fost cauzate de produsele de dumping ale Chinei pe piața mondială, ceea ce a fost posibil datorită subvențiilor regimului comunist acordate industriei sale autohtone de energie solară.

În țările occidentale, statele finanțează, de asemenea, proiecte-cheie, inclusiv pe cele de vârf ale dezvoltării tehnologice. Prototipul internetului, de exemplu, a fost dezvoltat pentru prima oară de Departamentul Apărării al SUA. Cu toate acestea, în Occident, participarea guvernului la nivel național este limitată. Odată ce o tehnologie este comercializată, companiile private sunt libere să acționeze așa cum vor. De exemplu, NASA a difuzat rezultatele cercetării sale avansate în industrie prin programul său de transfer tehnologic. Multe dintre proiectele sale de software au postat pur și simplu codul sursă pe Internet ca sursă deschisă. În schimb, PCC folosește în mod direct puterea statului de a comercializa tehnologii de înaltă tehnologie, ceea ce echivalează cu utilizarea unei întreprinderi “China Inc.” pentru a concura cu firmele occidentale individuale.

Proiectul Made in China 2025 este, desigur, inseparabil de subvențiile guvernamentale și de planificarea industrială a statului. În cazul în care PCC va continua pe calea actuală, povestea panourilor solare s-ar putea repeta din nou în alte industrii, iar produsele chinezești vor deveni asasinele locurilor de muncă la nivel global. Prin război economic și tehnologic nerestricționat, PCC a direcționat cu succes multe companii occidentale, inclusiv corporațiile multinaționale, într-o capcană. Acestea și-au predat capitalul și tehnologia avansată, dar nu au reușit să concureze corect pe piața chineză și, în schimb, au contribuit la crearea propriilor concurenți susținuți de stat. PCC le-a folosit ca pioni pentru a-și atinge ambițiile.

d. PCC folosește masele pentru spionaj

PCC consideră informațiile ca fiind o altă armă în arsenalul său. Indiferent de domeniu, indiferent dacă aparține guvernului, unei companii private sau eforturilor individuale, toate formele de informație sunt văzute ca un joc echitabil pentru îndeplinirea ambițiilor strategice ale regimului. De asemenea, PCC a folosit  legislația pentru a-i forța pe toți chinezii să participe la acest război nerestricționat. Legea națională a informațiilor din Republica Populară Chineză, adoptată de Comitetul Permanent al Congresului Național Popular prevede, în mod clar, că “agențiile naționale de informații ar putea solicita agențiilor, organizațiilor și cetățenilor relevanți să-și ofere sprijinul, asistența și cooperarea necesare”.[54] Asta înseamnă că orice cetățean chinez poate fi forțat de PCC să colecteze informații și să devină un spion. Această formă de colectare a informațiilor nu a mai avut loc niciodată.

Pe 12 decembrie 2018, Comitetul Judiciar al Senatului SUA a ținut o audiere despre “activitățile de spionaj netradiționale”. Bill Priestap, directorul adjunct al departamentului de contrainformații al FBI, a dezvăluit caracteristicile acestor activități: uneori, atunci când este în avantajul lor ele respectă regulile, în timp ce în alte momente modifică și ignoră regulile pentru a-și atinge obiectivele. Când pot, ei încearcă, de asemenea, să rescrie regulile și să remodeleze lumea în funcție de cerințele lor.

John Demers, procurorul general adjunct al Departamentului de Securitate Națională al Ministerului Justiției, a mărturisit că planul PCC-ului Made in China 2025, în timp ce la suprafață pare că este pentru îmbunătățirea inovării, în esență este un manual a ceea ce trebuie furat. El a dezvăluit că, din 2011 până în 2018, peste 90% dintre cazurile de spionaj economic, despre care se presupune că implică sau de care a beneficiat o țară, erau legate de China (de fapt PCC) și că peste două treimi din cazurile de furt comercial sunt legate de China (din nou, a se citi PCC).[55]

În secțiunea anterioară, am discutat despre companiile de hacking ale PCC și determinarea personalului să fure proprietate intelectuală occidentală. De fapt, spionajul PCC nu este deloc limitat la proprietatea intelectuală.

PCC controlează toate companiile private majore din China și folosește aceste “întreprinderi private” nominale pentru colectarea de informații pe plan internațional. Ted Cruz, senator american din Texas, a declarat că Huawei a fost o agenție de spionaj a Partidului Comunist ce a acționat sub acoperire ca fiind o companie de telecomunicații. “Rețelele sale de supraveghere se întind pe tot globul iar clienții săi sunt regimuri necinstite precum Iranul, Siria, Coreea de Nord și Cuba. Arestarea CFO-ului Huawei, Wanzhou Meng, în Canada este atât o oportunitate, cât și o provocare”, a declarat el.[56]

Potrivit unui sondaj publicat în ianuarie 2018 de ziarul francez Le Monde, informațiile confidențiale de la sediul Uniunii Africane (UA) din Etiopia au fost trimise în Shanghai în fiecare seară timp de cinci ani. PCC este acuzat că se află în spatele hack-ului. Un raport publicat de Institutul de Politici Strategice Australiene (ASPI) pe 13 iulie a arătat că Huawei este furnizorul infrastructurii de tehnologie de rețea din clădirea sediului central al UA.[57]

André Ken Jakobsson, un membru post-doctoral al Centrului de Studii Militare din  Copenhaga, a declarat: “Ceea ce este îngrijorător este faptul că PCC poate obține informații foarte critice și sensibile. El poate intra într-un sistem care controlează întreaga noastră societate. Totul va fi conectat la rețeaua 5G în viitor. Suntem îngrijorați că țara care furnizează astfel de echipamente – China [a se citit PCC] – controlează comutatorul”.[58]

În China, PCC folosește camere de luat vederi, rețele informatice și inteligență artificială echipate cu tehnologie de recunoaștere facială pentru a crea o rețea de monitorizare omniprezentă. Dacă nu va fi oprit, este probabil ca în curând, situația existentă la acest moment în China să se răspândească în întreaga lume.

În același timp, PCC a folosit hackeri pe scară largă. Începând cu 1999, hackerii PCC s-au deghizat într-un site Falun Gong de peste hotare și au atacat Departamentul de Transport al SUA. Departamentul a contactat site-ul Falun Gong pentru a clarifica faptele. Apoi personalul relevant a urmărit și a constatat că adevăratul hacker a venit dintr-o bază specială de informații din interiorul PCC-ului.[59]

În iunie 2015, guvernul federal american a fost invadat de hackerii PCC care au furat o cantitate mare de informații confidențiale – informația a mai mult de 21,5 milioane de americani. Persoanele afectate au inclus 19,7 milioane de angajați guvernamentali și 1,8 milioane de membri ai familiilor acestor angajați guvernamentali.

În noiembrie 2018, Marriott International a anunțat că informații private, datând din 2014, inclusiv pașapoartele a până la 500 de milioane de persoane au fost sustrase de hackeri. Secretarul de Stat al SUA, Michael Pompeo, a confirmat pe 12 decembrie că hacking-ul a fost efectuat de PCC. Marriott este cel mai mare furnizor de hoteluri pentru guvernul american și armată.

e. Războiul fără restricții ia multe forme

De asemenea, PCC utilizează pe deplin alte metode de război nerestricționat. Câteva domenii majore sunt enumerate mai jos.

Războiul diplomatic fără restricții

Metoda tipică diplomatică a PCC este de a diviza și de a cuceri. Când lumea critică PCC pentru încălcările drepturilor omului, PCC invită separat fiecare țară să discute despre drepturile omului. Deși multe țări  au discutat problemele legate de drepturile omului cu PCC în mod privat, acest lucru nu are niciun efect restrictiv asupra partidului. Pur și simplu el tergiversează și se ceartă cu diferitele țări în mod individual, dar niciodată nu face nicio schimbare substanțială. Mai mult decât atât, virtual, el a dezintegrat organizațiile internaționale care protejează drepturile omului. PCC a folosit această metodă pentru a scăpa de condamnări și sancțiuni și apoi s-a alăturat imediat Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Imediat, a început să folosească mijloace economice pentru a ispiti diverse țări, și apoi a folosit din nou divizarea și cucerirea pentru a realiza progrese pe scară largă în diferite domenii.

PCC folosește, de asemenea, tactici necinstite în diplomația ostaticilor pentru a aresta și amenința atât chinezi, cât și persoane de altă etnie, până când cererile lor sunt îndeplinite. Înainte ca PCC să beneficieze de un statut permanent de relații comerciale normale cu Statele Unite, a arestat disidenți înainte de aproape fiecare sesiune de negociere și apoi a folosit eliberarea disidenților în timpul negocierilor pentru a-și atinge obiectivele. Partidul Comunist ignoră drepturile și viețile propriului popor, dar știe că societatea occidentală se preocupă de chestiuni precum drepturile fundamentale ale omului. Prin urmare, el își ține proprii cetățeni ostatici, ține un cuțit la gâtul poporului chinez și îl folosește pentru a amenința inamicul – Statele Unite. Acest lucru reflectă cu adevărat practica PCC a războiului fără restricții.

Odată cu dezvoltarea rapidă a economiei, PCC a devenit mai îndrăzneț, iar ostaticii străini au devenit pioni diplomatici. Su Bin, menționat anterior, a fost acuzat de Statele Unite de hacking într-o bază de date militară americană, în 2014. Ulterior, cuplul canadian Kevin și Julia Garratt au fost arestați de PCC și acuzați de spionaj.

După arestarea vicepreședintelui și directorului financiar al Huawei, Meng Wanzhou, în Vancouver, Canada, la 1 decembrie 2018, o serie de proteste au fost declanșate de Ministerul Afacerilor Externe chinez. Consulatul PCC din Vancouver a mobilizat un mare număr de chinezi procomuniști de peste hotare pentru a protesta. În plus, PCC a arestat trei cetățeni canadieni ca răzbunare. [60] Acest lucru a fost făcut cu scop dublu: atât pentru a pune presiune directă asupra Canadei și, de asemenea, de a face o spărtură în relațiile dintre Canada și Statele Unite.

Lipsa legalității este modus operandi al PCC. Orice străin din China poate deveni ostatic în orice moment și poate fi folosit ca monedă de schimb în scopuri politice, economice și diplomatice. În plus, atunci când PCC amenință chinezii din străinătate, în special dizidenții, adesea folosește rudele acestora din China ca ostatici.

Război militar fără restricții

PCC a dezvoltat arme asimetrice, precum rachetele antinavă și rachetele antiaeriene. În ceea ce privește armele convenționale, PCC a încercat să depășească supremația tehnologică a Statelor Unite, având o cantitate mai mare de materii prime care vizează acele active importante. PCC a crescut din punct de vedere economic și tehnic, având acum un spațiu operațional mai mare pentru a-și pune în aplicare războiul cibernetic, războiul spațiului cosmic și al altor vectori neconvenționali de atac, de înaltă tehnologie, împotriva Statelor Unite, după cum s-a arătat în ultima secțiune.

AEP declară în mod public că desfășurarea tipului de război pe care îl dorește “apare într-o manieră transnațională, intersectorială și utilizează orice mijloace necesare”. În războiul ideal al AEP “nu este obligatorie respectarea limitelor naționale tangibile, spațiului cibernetic intangibil, dreptului internațional, dreptului național, codurilor de conduită și etică”. “Ei nu își asumă responsabilitatea pentru nimeni și nu sunt restricționați de nicio regulă. Oricine poate fi o țintă și orice mijloc poate fi folosit”. Autorii Războiului fără restricții, ambii colonei chinezi, declară cititorilor: “V-ați gândit să combinați câmpul de luptă fizic cu câmpul de luptă virtual, războiul cu pacea, și forțele armate cu populația pașnică – mai specific, combinând avioanele stealth, rachetele de croazieră și criminali cibernetici, războiul nuclear, războiul financiar și atacurile teroriste? Sau, pur și simplu, i-ați pus la un loc pe Schwarzkopf [comandantul-șef al Forței Multinaționale a Războiului din Golf] + Soros + Morris [creatorul virusului de calculator Morris Worm] + bin Laden? Acesta este cadrul nostru adevărat”.[61]

Război financiar nelimitat

PCC a început să-și promoveze propriul sistem de plăți financiare și utilizarea renminbi-ului prin “asistență economică” și întreprinderi private, în încercarea de a construi o infrastructură globală. Acesta intenționează să utilizeze renminbi pentru a înlocui dominanța dolarului american în domeniul circulației monedelor internaționale. Potrivit strategiei nerestricționate de luptă financiară a PCC, regimul își poate atinge obiectivele, pur și simplu, prin tipărirea unor sume masive de bani, distrugând astfel sistemul financiar atunci când îi este necesar. Tink-tank-urile PCC-ului au pledat pentru transformarea rezervelor valutare în armament.

Război nerestricționat pe Internet

Prin eforturile Huawei și ZTE de a pune mâna pe piața tehnologiilor 5G, PCC se străduiește să obțină o poziție dominantă în standardele 5G și dorește să joace un rol global de lider în noua tehnologie. Fostul șef al Rezervei Federale din Dallas a spus: “Dacă China ar câștiga acesta cursă, ei vor stabili protocoalele pentru Internet, așa cum englezii au înlocuit limba germană ca limbă științifică și, de atunci, limba engleză a devenit limbajul tuturor activităților cruciale la scară globală”.[62]

Internetul s-a format într-o lume în care fluxurile de informații erau complet diferite de lumea tradițională, iar mediul online poate constrânge și influența lumea noastră reală. În prezent, Internetul se confruntă cu o nouă rundă de evoluție, având tehnologia 5G în centrul său. Cu combinația dintre 5G și inteligența artificială, Internetul se îndreaptă către “Internetul lucrurilor” sau digitalizarea întregii lumi. Controlul Internetului asupra lumii fizice se extinde drastic, iar regulile din întreaga lume sunt rescrise. În cazul în care PCC va domina 5G, va putea să acționeze fără obstacole.

În plus, există o cantitate imensă de informații care circulă pe Internet. Odată ce operațiunile de propagandă externă ale PCC sunt integrate cu succes într-un 5G controlat de China, eforturile sale de spălare a creierului vor depăși cu mult amploarea și impactul actual.

Războiul nerestricționat al narcoticelor

La o reuniune a cabinetului american din 16 august 2018, președintele Trump a spus că proliferarea opioidelor pe bază de fentanil din China este “aproape un război”.[63] În 2017, în Statele Unite au existat mai mult de șaptezeci de mii de cazuri de supradoze de droguri, dintre care mai mult de 40% au fost legate de opiaceele sintetice (în principal fentanil și analogii săi). Aceste medicamente sunt produse în principal în China și apoi intră în Statele Unite prin intermediul serviciului poștal al SUA sau sunt introduse în Mexic și apoi intră în SUA prin granița de sud-vest a Statelor Unite.[64]

Markos Kounalakis, cercetător principal la Universitatea Central Europeană și cercetător științific la Institutul Hoover al Universității Stanford, în noiembrie 2017 a notat despre fentanil: “În ultimă instanță, este un produs chimic. Și este folosit ca armă în Războiul Opiumului  Chinei din secolul al XXI-lea împotriva Americii”. El a spus că fentanilul a ucis mii de americani și l-a citat ca pe un exemplu al strategiei PCC care folosește valoarea reală a acestui produs chimic ca “export care distruge, de asemenea, comunitățile americane și tulbură peisajul politic al SUA”.[65]

Războiul nerestricționat al populației

În septembrie 2018, o familie chineză care călătorea în Suedia a făcut o scenă într-un hotel din Suedia afirmând, în mod fals, că a fost abuzată de poliție. După prezentarea exagerată a poveștii venită din partea ambasadei și mass-mediei chineze, poporul chinez a început să boicoteze IKEA și H & M.[66] Televiziunea suedeză SVT a lansat un program sarcastic despre incident, ceea ce a agravat și mai mult situația. Zeci de mii de utilizatori de internet chinezi au inundat site-urile Ambasadei Suediei, ale prezentatorului TV, Jesper Rönndahl, și pagina de Facebook a postului de televiziune.[67]

După șaizeci de ani de distrugere a culturii tradiționale și înlocuirea acesteia cu cultura partidului comunist, PCC este într-adevăr capabil să manipuleze peste un miliard de chinezi și să îi transforme într-o armată de masă, doar prin fluturarea steagului naționalismului. Înainte de cea de-a nouăzecea aniversare a Armatei de Eliberare a Poporului în 2017, PCC a publicat un software care poate suprapune uniforme AEP oricărei poze. În doar câteva zile, aplicația a primit peste un miliard de vizite.

PCC poate folosi naționalismul pentru a controla publicul, deoarece oamenii nu cunosc adevărata istorie a partidului. În special, oamenii nu înțeleg istoria de crime a PCC. Astfel, generațiile de chinezi care au crescut în cultura partidului duc cu ei cultura de partid pe oriunde merg. Când călătoresc în străinătate pentru a-și câștiga existența, ei exportă cultura de partid și devin parte a armatei de masă a regimului, din afara granițelor Chinei.

PCC a creat deja cu succes o generație de oameni care se vor supune ordinelor sale fără a fi nevoie să fie constrânși sau monitorizați. Acest lucru a întărit capacitatea PCC de a controla această armată în lumea liberă și de a o folosi pentru subversiune. Dacă ar izbucni un război, acest tip de război al populației masive ar putea avea consecințe grave.

Război cultural nerestricționat

PCC a comercializat cultura partidului și valorile sale sub sloganul culturii și obiceiurilor tradiționale chineze timp de mulți ani. Oamenii din întreaga lume au un interes puternic față de lunga istorie și bogata cultură a Chinei, însă înțelegerea lor este foarte limitată. PCC știe bine acest lucru și profită din plin de el. Prin adoptarea unora dintre formele superficiale ale culturii tradiționale, PCC s-a deghizat în gardian și reprezentant veridic al culturii chinezești, ceea ce face extrem de dificil pentru oamenii din alte țări să vadă prin înșelăciune.

Alte forme de război nerestricționat

Regimul comunist chinez a declarat războiul asimetric hibrid împotriva Statelor Unite și aliaților săi occidentali prin lansarea Programului Național de stat 863, în 1986. Scopul final al acestui război este de a depăși Statele Unite pe fronturile economice și militare și, astfel, să înlocuiască Statele Unite în rolul său de lider mondial. Este un război bazat pe înșelăciune și ignorarea totală a oricăror reguli, iar strategiile care stau la baza acestuia fac parte din programul său de război fără restricții.[68]

În timpul mișcării din 4 iunie 1989, PCC a ordonat soldaților și poliției să se deghizeze în civili din Beijing și să creeze revolte, astfel încât armata să le folosească drept scuze pentru uciderea în masă, pe care a numit-o “suprimarea revoltelor”. În persecutarea Falun Gong, PCC a fabricat incidentul de “auto-incendiere” pentru a justifica escaladarea persecuției. În timpul mișcării Occupy Central With Love and Peace din Hong Kong, PCC a transportat oameni din Shenzhen pentru a incita la violență în Hong Kong, forțând efectiv poliția să escaladeze spre violență.

În ochii PCC, uciderea și asasinarea sunt metode obișnuite iar în viitor Partidul poate folosi aceleași metode – otrăvire, asasinare, explozii, sabotarea rețelelor energetice sau a mijloacelor de transport și așa mai departe – pentru a crea haos și conflict în Occident.

În esență, războiul nerestricționat vizează distrugerea moralității omenirii și mobilizarea oamenilor răi pentru a distruge omenirea pas cu pas. PCC are o înaltă calificare în a face oamenii să se opună moralității și conștiinței lor, iar aceia care fac acest lucru, adesea ajung pasivi în fața abuzurilor PCC sau devin participanți activi. Prin urmare, personalităților din domeniile politic, economic, militar, media, cultural, tehnologic, educațional și din alte domenii, PCC încearcă să le descopere slăbiciunile prin toate mijloacele – fie interese sau dorințe – și le folosește pentru a-i face pe oameni să colaboreze în mod voit cu partidul. Atunci când acest lucru nu merge, PCC ar putea folosi amenințări și intimidări pentru a le exploata temerile sau greșelile, șantajându-i în mod efectiv să asiste Partidul. În unele cazuri, PCC a furnizat chiar organe de transplant obținute prin crime pentru a cumpăra persoane influente care aveau nevoie de un transplant.

Resursele pe care PCC le poate avea de a se infiltra în alte țări sfidează imaginația oricui, iar faptele descoperite în prezent sunt doar vârful aisbergului. Oamenii din toate categoriile sociale, în special din politică și afaceri, au devenit instrumentele PCC în campania sa de război nerestricționat, iar mai multe dovezi vor apărea în timp, arătând câți au căzut în această capcană. Aproape toate țările din lume au început să simtă ambițiile globale ale PCC și mijloacele sale malefice, nerestricționate. De asemenea, în momentele critice, au văzut impactul distructiv al agenților PCC.

4. “Modelul chinezesc” și impactul său distructiv

În ultimul deceniu, purtătorii de cuvânt al Partidului Comunist, precum și unii cercetători și jurnaliști occidentali, au aplaudat puternic conceptul de “model chinezesc” sau termeni similari, precum “calea chineză”, “miracolul chinezesc” sau “consensul de la Beijing”. Așa-numitul model al Chinei se referă, în general, la combinația dintre totalitarismul politic al PCC și capitalismul favoritist pentru a atinge “stabilitatea socială” și dezvoltarea economică rapidă. De fapt, esența modelului “chinez” este “modelul PCC” – o abominație politică ce nu a mai fost văzută vreodată în istoria omenirii.

Propaganda care vizează sprijinirea legitimității “căii chinezești” comuniste se înscrie, în general, în aceste patru categorii: dezvoltarea economică, stabilitatea socială, opinia publică (atunci când civilii acționează ca subiecți supuși) și recunoașterea internațională.

Cu toate acestea, toate cele patru argumente sunt de neconceput pentru cei care pot vedea lucrurile clar. Ratele de creștere economică ridicate nu pot ascunde forma nefirească, adesea malefică, a dezvoltării economice a PCC.

Așa-numitul miracol economic al regimului este, de fapt, rezultatul deblocării energiei poporului chinez după decenii de suprimare și revenirea parțială la condițiile normale de piață în timpul reformei și deschiderii. O asemenea creștere a fost realizată prin călcarea în picioare a drepturilor omului, furtul proprietății intelectuale, exploatarea necontrolată a resurselor naturale și distrugerea mediului natural. O astfel de creștere nu este nici etică, nici durabilă. Există numeroase probleme structurale în economia chineză, și nici una nu poate fi rezolvată în cadrul sistemului politic existent. Când aceste probleme vor ajunge în punctul critic, vor aduce dezastre chinezilor și restului lumii.

Toate argumentele PCC sunt lipsite de valoare. Regimul comunist chinez deține controlul tuturor forțelor armate din China și menține stabilitatea cu un pumn de fier și prin supraveghere. Prin urmare, partidul poate obține o “stabilitate” socială pentru o lungă perioadă de timp. PCC monopolizează toată mass-media din interiorul Chinei și a înăbușit din fașă vocile care i se opuneau. În lumea de astăzi, când moralitatea, în general, a decăzut, nu este dificil să găsească “idioți utili” în comunitatea internațională pe care să-i facă să acționeze ca prieteni ai Chinei și să cânte ode PCC-ului. Este evident că așa-numitele realizări ale “modelului chinez” al PCC nu pot ascunde crimele odioase comise de regim.

Datorită naturii sale, PCC va fi mereu împotriva culturii și moralității tradiționale și a valorilor universale. PCC-ul de astăzi este axa răului în lume și inamicul omenirii. Dacă lumea nu poate să se trezească și să ia măsuri împotriva regimului, eșecul va aduce dezastru în lume din următoarele motive:

China are un teritoriu vast și o populație numeroasă. A devenit cea de-a doua mare economie din lume din 2010 și cea de-a doua mare putere militară ce deține arme nucleare. Nicio forță tiranică din istorie sau de astăzi nu a avut vreodată o asemenea putere economică și militară imensă ca PCC. Regimul comunist chinez a absorbit elementele cele mai sinistre și deformate ale regimurilor totalitare moderne și ale tacticii antice chineze în ideologia sa pentru control. Prin urmare, PCC nu joacă niciodată după reguli, iar strategia sa, profundă și nemiloasă, trece adesea dincolo de imaginația și înțelegerea liderilor și strategilor altor țări. Prin controlarea a 1,3 miliarde de chinezi, PCC a prezentat lumii o piață imensă și foarte râvnită, atrăgând capital străin, oameni de afaceri și politicieni. El îi face să închidă ochii la abuzurile și încălcările drepturilor omului pe care le practică și, în unele cazuri, chiar îi face părtași la crimele sale.

PCC a ucis optzeci de milioane de chinezi. În zilele noastre, a comis nenumărate crime împotriva practicanților Falun Gong, a creștinilor din bisericile clandestine, a tibetanilor, a uigurilor, a dizidenților și a celor aflați la baza societății. Odată ce regimul se va prăbuși, va fi adus în fața justiției și pedepsit pentru toate crimele sale. Pentru a evita această soartă prin orice mijloace, PCC alege să meargă în jos pe drumul totalitarismului și al persecuției crescute, refuzând să renunțe la scena mondială. Ca un infractor recidivist, PCC este nerăbdător să scape și nu va ezita să comită în continuare crime odioase pentru a se proteja.

Partidul Comunist Chinez este agentul principal al spectrului malefic comunist în lumea umană. Sortit eliminării, existența PCC a fost întotdeauna însoțită de un puternic sentiment de criză și frică. Condus de un sentiment de criză constantă, PCC recurge la toate mijloacele necesare în momentele critice, luând măsuri extreme pentru a merge înainte. Susținut de acest sentiment de criză, PCC privește Statele Unite, al căror rol este de a menține ordinea internațională, ca dușman principal și, în încercarea de a înlocui Statele Unite și de a domina lumea, s-a dezvoltat în secret.

În același timp, PCC a folosit o serie de mijloace pentru a exporta modelul PCC și ideologia Partidului Comunist, otrăvind lumea. Proiectul “O centură, un drum” (cunoscut și sub numele de “One Belt, One Road”) și alte proiecte similare au demonstrat ambițiile geopolitice ale partidului. Ceea ce este și mai înspăimântător este faptul că PCC se pregătește pentru lupta finală cu Statele Unite cu dăruire, determinare și efort non-stop.

Toate ambițiile PCC – pe care le urmărește prin puterea soft, puterea hard și puterea ascuțită – se bazează pe o ignorare totală a moralității și sunt menite să servească ambiția sa mai mare de a distruge moralitatea tradițională și valorile universale. Scopul PCC este să se institue ca un imperiu malefic și conducător al lumii. Scopul său este de a aduce opresiunea totalitară în lume, un stat polițienesc mondial caracterizat prin spălarea creierului, controlul minții, supravegherea în masă, eliminarea proprietății private, ateismul oficial, eliminarea religiei și a culturii tradiționale, dorințe carnale necontrolate, corupția și degenerarea morală. Scopul său este de a trage lumea în sărăcie și turbulențe, transformând oamenii în animale și trimițând omenirea într-un abis de degradare morală. Toate acestea sunt calea aranjată de spectrul comunist în încercarea de a distruge omenirea.

PCC este un regim politic unic, un mecanism și un fenomen social. Scopul său este de a distruge culturile tradiționale și valorile universale pe care divinitatea le-a lăsat pentru omenire. Dacă moralitatea tradițională care a ajutat omenirea să supraviețuiască de mii de ani este distrusă cu adevărat, rezultatul va fi distrugerea întregii rase umane. Prin urmare, pe lângă eforturile sale militare, economice, științifice și tehnologice, PCC se apleacă și asupra impunerii ideologiei sale de ateism și a răsturnării punctelor de vedere ale binelui și răului în alte țări. PCC folosește o serie de metode pentru a corupe figurile politice  marcante și media din întreaga lume pentru a insufla cultura lor de partid în aceste țări. Scopul său final este ca acești indivizi să influențeze societatea principală și să ajute pe toată lumea să se alăture PCC-ului. Aceasta este adevărata intenție a promovării la nivel mondial a așa-numitului “model chinezesc”.

5. Lecțiile învățate și calea de ieșire

a. Politica de Reconciliere a fost o greșeală gravă

În martie 2018, într-un articol intitulat “Cum Occidentul a înțeles greșit China”, The Economist a reflectat asupra politicilor pe care țările occidentale le-au adoptat față de China, și pariul lor că regimul chinez va îndrepta China spre democrație și economia de piață. Articolul a recunoscut că rămășagul Occidentului a eșuat, că în China condusă de PCC nu există economie de piață și că niciodată nu va fi una dacă nu-și va schimba cursul său actual. Dimpotrivă, PCC tratează afacerile și comerțul ca prelungiri ale puterii de stat și le controlează ca atare. Folosește monopolul asupra puterii pentru a modela economia globală, folosește bani pentru a manipula partenerii comerciali și pedepsește indivizii și grupurile cu care nu este de acord.[69]

Ambițios și dornic să-și afirme hegemonia globală, PCC reprezintă o amenințare gravă pentru lume. Din păcate, până în prezent, multe țări, guverne și personalități politice încă mai doresc să se împrietenească cu PCC, ignorând pericolul. Relația este ilustrată de o zicală chineză: “creșterea puiului de tigru ca să se pună în pericol în viitor”.

Fără ajutorul țărilor occidentale dezvoltate și sprijinul atâtor corporații multinaționale, al gigantilor de înaltă tehnologie și al marilor instituții financiare, PCC nu ar fi putut să se dezvolte dintr-o economie slabă, cu un regim aflat în pragul colapsului, până la o axă indisputabilă a răului într-o perioadă de doar câteva decenii. El și-a extins influența și acum sfidează ferm Statele Unite, regiuni și domenii din întreaga lume.

Michael Pillsbury, un expert în securitatea națională, a susținut că Occidentul a avut așteptări nerealiste de la PCC, inclusiv crezând că va deveni în mod inevitabil mai democratic, că dorea o societate capitalistă în stil american, că, inevitabil, se va integra în ordinea socială internațională, că schimburile dintre SUA și China vor aduce o cooperare deplină sau că elementele militante din PCC erau slabe și așa mai departe. Pillsbury a cerut insistent guvernului american să se trezească rapid la realitatea situației și să adopte contramăsuri împotriva PCC – altfel PCC ar putea câștiga.[70]

Steve Bannon a avertizat de asemenea: “Conducerea chineză nu a avut niciodată intenția de a se alătura ordinii internaționale liberale de după război ce este bazată pe reguli. Ei își aveau propriul plan și l-au executat foarte riguros.[71] Planul este ca PCC să folosească puterea de stat pentru a controla industriile cheie globale, să se implice cu îndrăzneală în expansiunea geopolitică și să obțină hegemonia globală în tehnologie și finanțe, ignorând în totalitate regulile de conduită globale.

b. De ce Occidentul a înțeles greșit China?

Occidentul a înțeles greșit China din mai multe motive: datorită aranjamentelor complexe ale spectrului comunist menționate mai sus, a duplicității și naturii cameleonice a PCC și din dificultatea de a diferenția China de PCC. În plus, Occidentul a înțeles greșit China din cauza câștigului pe termen scurt, fie de persoane fizice, de companii sau de națiuni întregi.  Pentru PCC aceasta a oferit încă o oportunitate de exploatat.

PCC-ul, corupt din punct de vedere moral, vizează lacune în moralitatea oamenilor din societățile libere, a acelor oameni care urmăresc un profit meschin pe termen scurt, permițând astfel Partidului Comunist Chinez să se infiltreze și să corupă fundamentele acestor societăți. Dacă analizăm în detaliu politicile adoptate de Statele Unite în ceea ce privește PCC-ul, ele se bazează în mare măsură pe considerente de câștig pe termen scurt în detrimentul intereselor fundamentale și pe termen lung ale Americii – ca cel al spiritului pe care țara a fost fondată.

Gloria și autoritatea omenirii vin de la Creator și sunt determinate de nivelul moral al omului. Prosperitatea și puterea acordată unui grup etnic și unei națiuni depind, de asemenea, de nivelul lor de moralitate. Folosind mijloace obișnuite, omul este pur și simplu incapabil să nege aranjamentele făcute de spectrul comunismului. Urmănd această logică, devine clar unde a greșit Occidentul – căci, indiferent de metodele umane aplicate, în final, nu vor reuși să salveze oamenii din ghearele maleficului.

Multe guverne, companii mari și oameni de afaceri pot, pentru o perioadă de timp, să obțină, în mod obișnuit, “beneficii” din partea PCC în schimbul sacrificării principiilor lor morale. Dar, în cele din urmă, vor pierde mai mult decât câștigă. Astfel de avantaje obținute necistit și superficiale, sunt otrăvitoare. Doar fără a jindui la avantaje imediate, cineva va avea un viitor luminos.

PCC nu este un partid sau un regim politic în sensul normal. Nu reprezintă poporul chinez. Acesta reprezintă spectrul comunist în lumea umană. Asocierea cu PCC este asocierea cu diavolul. A fi prietenos cu PCC dă satisfacție diavolului, îl ajută, și joacă un rol în împingerea omenirii spre distrugere. Dimpotrivă, a împiedica PCC-ul înseamnă angajarea în lupta dintre bine și rău. Aceasta nu este o chestiune simplă a țărilor care se luptă pentru interesele naționale. Este o luptă pentru viitorul omenirii.

c. Care este calea de ieșire?

Astăzi, China și lumea se află la o răscruce de drum. Poporul chinez nu se poate aștepta la nicio reformă reală de la Partidul Comunist Chinez, care are nenumărate datorii de sânge. China va fi mai bună doar atunci când va fi eliberată de Partidul Comunist. Prin eliminarea Partidului Comunist, care este ca o tumoare malignă, China va prospera.

Pentru oamenii din întreaga lume, China este cunoscută drept țara unei civilizații antice caracterizată prin curtoazie și neprihănire. Fără Partidul Comunist, China va fi din nou un membru normal al lumii civilizate – o națiune ale cărei resurse umane și naturale, diversele tradiții antice și patrimoniul cultural vor face parte din bogăția umanității.

Continuîndu-și drumul în aceste vremuri de restriște, tot mai mulți chinezi ajung să înțeleagă natura malefică a PCC. Odată cu publicarea celor Nouă Comentarii Despre Partidul Comunist în noiembrie 2014, un număr tot mai mare de oameni a început să-și recâștige curajul moral și a luat decizia de a se separa de spectrul comunist. Mai mult de 300 de milioane de chinezi au renunțat la PCC și la organizațiile sale afiliate. Dacă lumea liberă poate sprijini tendința de renunțare la PCC și va întrerupe toate legăturile cu spectrul, PCC nu va putea continua să acționeze așa cum o face acum la nivel global.

Uniunea Sovietică, care era aparent neîmblânzită, s-a dizolvat peste noapte. Chiar dacă PCC își arată colții la nivel global, dizolvarea lui ar putea avea loc la fel de rapid, odată ce lumea îi recunoaște natura malefică și face alegerea corectă.

Creșterea PCC-ului rezultă în mare parte din corupția morală și din faptul că oamenii sunt orbiți de urmărirea propriilor interese. Pentru a scăpa de această soartă, trebuie să ne găsim curajul moral, să revigorăm valorile tradiționale și să avem o credință fermă în Dumnezeu.

Pentru a învinge un spectru precum PCC, nu este niciodată suficient să depindem, pur și simplu, de puterea umană. Un spectru malefic are o putere mai mare decât omul, iar aceasta este cauza principală a expansiunii continue a PCC-ului. Cu toate acestea, un spectru nu poate niciodată să rivalizeze cu Dumnezeu. Atâta timp cât oamenii sunt gata să asiste divinitatea, și se supun voinței divine, oamenii vor fi binecuvântați și înzestrați cu o mare putere.

PCC este inamicul întregii omeniri. A rezista ambițiilor PCC înseamnă a salva civilizația umană și viitorul. PCC este destinat eliminării, astfel, respingând PCC-ul înseamnă a evita soarta eliminării împreună cu el și înseamnă a ajuta la salvarea umanității.

Capitolul 18 (I)

Concluzie

Referințe

1. Nouă comentarii despre Partidul Comunist , “Despre începuturile Partidului Comunist Chinez”, Capitolul al doilea, http://www.epochtimes.com/9pingdownload/romania/9ping_romania_2.pdf

2. Qiao Liang și Wang Xiangsui, Războiul nerestricționat (Beijing: Literatura PLA si Arta Press, 1999) [喬良,王湘穗: “超限戰” (北京:解放軍文藝出版社, 1999),頁1,頁62] . [In chineza]

3. Ibid., 6 [喬良, 王湘 穗: “超限戰” (北京: 解放軍 文藝 出版社, 1999), 頁 1, 頁 6]. [In chineza]

4. Qiao Liang și Wang Xiangsui, Războiul nerestricționat și războiul anti-nerestricționat: Cum vor americanii să contracareze noua strategie chineză? (Beijing: Changjiang Literatură și Artă Press, 2016) [喬良,王湘穗: “超限戰與反超限戰:中國人提出的新戰爭觀美國人如何應對” (北京:長江文藝出版社, 2016]. [In chineza]

5. Louisa Lim și Julia Bergin, „În interiorul îndrăzneței campanii globale de propagandă a Chinei“, The Guardian, 7 decembrie, 2018, https://www.theguardian.com/news/2018/dec/07/china-plan-for-global-media-dominance-propaganda-xi-jinping

6. Mao Zedong, Lucrări selectate despre jurnalism (Beijing: Xinhua de presă) [毛澤東: “毛澤東 新聞 工作 文選” (北京: 新華 出版社, 1983), 頁 182]. [In chineza]

7. „PCC cheltuieste enorm pentru extinderea propagandei sale în străinătate“ [<重金 鋪路 中共 大 外宣 海外 擴張>, 自由 亞洲 電臺 2015 年 11 月 5 日], https://www.rfa.org/cantonese/news/propaganda-11052015084921.html [In chineza]

8. “China cheltuiește 10 miliarde de dolari pe propagandă din străinătate în fiecare an”, “BBC 中文 網”, 2016 年 6 月 10 日], http://www.bbc.com/zhongwen/trad/press_review/2016/06/160610_uk_press_china. [In chineza.]

9. „Președintele chinez Xi Jinping vizitează CCTV America printr-un apel video,“ CGTN, 19 februarie 2016, https://america.cgtn.com/2016/02/19/chinese-president-xi-jinping-visits-with-cctv-america-via-video-call

10. Yuan Jirong, “Seria TV chinezească este trendy în Africa”, people.cn [苑 基 榮: <中國 電視劇 熱播 非洲 大陸>, “人民日 的 洲” “, https://web.archive.org/web/20160206004955if_/http://paper.people.com.cn/rmrb/html/2015-01/05/nw.D110000renmrb_20150105_3-03.htm [In chineza]

11. Koh Gui Qing și John Shiffman, “Rețeaua de telefonie ascunsă din Beijing difuzează știri din China, în întreaga lume, din Washington”, Reuters, 2 noiembrie 2015, https://www.reuters.com/investigates/special-report/china-radio/

12. Louisa Lim și Julia Bergin, “În interiorul îndrăzneței campanii globale de propagandă a Chinei”, The Guardian, 7 decembrie 2018, https://www.theguardian.com/news/2018/dec/07/china-plan-for-global-media-dominance-propaganda-xi-jinping

13. James Fallows, “Propaganda oficială chineză: Acum online de la WaPo!” Atlanticul, 3 februarie 2011, https://www.theatlantic.com/international/archive/2011/02/official-chinese-propaganda-now-online-from-the-wapo/70690/

14. Donnelle Eller, “Inserția ziarului sprijinit de chinezi încearcă să submineze sprijinul fermierilor din Iowa pentru Trump, război comercial”, Des Moines Register, 24 septembrie 2018, https://www.desmoinesregister.com/story/money/agriculture/2018/09/24/china-daily-watch-advertisement-tries-sway-iowa-farm-support-trump-trade-war-tariffs/1412954002/

15. Bethany Allen-Ebrahimian, “Beijing își construiește influența în mass-media americană”, Politica externă, 21 decembrie 2017, https://foreignpolicy.com/2017/12/21/one-of-americas-biggest-chinese-language-newspapers-toes-beijings-party-line-china-influence-united-front/

16. “Ocupația centrală” dezvăluie infiltrarea roșie, 142 din departamentele mass-media de peste hotare ale PCC se denască “Televiziunea Tang Dynasty,” 新唐人 電視台 “, 2014 年 10月 6 日, https://www.ntdtv.com/gb/2014/10/06/a1143788.html]. [In chineza]

17. Jeffrey Gil, “De ce guvernul NSW revizuiește programul său de clasă Confucius”, Conversația, 17 mai 2018, https://theconversation.com/why-the-nsw-government-is-reviewing-its-confucius-classrooms-program-96783

18. Alexander Bowe, Frontul Unificat de Muncă al Cjinei de peste hotare: Context și implicații pentru Statele Unite , Comisia Economică și de Securitate SUA-China, 24 august 2018, 5-6, https://www.uscc.gov/sites/default/files/Research/China%27s%20Overseas%20United%20Front%20Work%20-%20Background%20and%20Implications%20for%20US_final_0.pdf, 14

19. Actul de autorizare națională de apărare John S. McCain pentru anul fiscal 2019 , Camera Reprezentanților, https://docs.house.gov/billsthisweek/20180723/CRPT-115hrpt863.pdf.

20. Bowe, Frontul Unificat de Muncă al Chinei de peste hotare: Context și implicații pentru Statele Unite , 5-6.

21. Thorsten Benner ș.a., “Avansarea autocratică: Răspunsul la influența politică crescătoare a Chinei în Europa“, Institutul Global pentru Politici Publice (GPPI), https://www.gppi.net/media/Benner_MERICS_2018_Authoritarian_Advance.pdf.

22. Influența chineză și interesele americane: Promovarea vigilenței constructive (Stanford, California: Hoover Institution Press, 2018), https://www.hoover.org/sites/default/files/research/docs/chineseinfluence_americaninterests_fullreport_web.pdf

23. Jenni Marsh, “Fost politician din Hong Kong se confruntă cu închisoarea după condamnarea pentru luare de mită în SUA”, CNN, 5 decembrie 2018, https://www.cnn.com/2018/12/05/asia/patrick-ho-bribery-conviction-intl/index.html

24. Alexandra Stevenson, David Barboza, Matthew Goldstein și Paul Mozur, “Un magnat chinez a căutat putere și influență. Washingtonul a răspuns”, The New York Times , 12 decembrie 2018, https://www.nytimes.com/2018/12/12/business/cefc-biden-china-washington-ye-jianming.html

25. Rona Rui, “Interviu exclusiv cu Chen Yongling: Cum Partidul Comunist Chinez s-a infiltrat profund în Australia”, The Epoch Times , 19 iunie 2017. [駱 亞: 專訪 陳 用 林: 中共 全面 滲透 洲 洲 洲 幕 幕 “>” 大紀元新聞網”2017年6月19日], http://www.epochtimes.com.tw/n215385. [In chineza]

26. Influența chineză și interesele americane: Promovarea vigilenței constructive (Stanford, California: Hoover Institution Press, 2018), https://www.hoover.org/sites/default/files/research/docs/chineseinfluence_americaninterests_fullreport_web.pdf

27. Isaac Stone Fish, “Legăturile surprinzătoare ale lui Huawei cu instituția Brookings”, The Washington Post , 7 decembrie 2018, https://www.washingtonpost.com/opinions/2018/12/08/chinese-companys-surprising-ties -brookings-institution/?utm_term = .2720ba57db5

28. Margaret Wollensak, “Universitățile din Canada și Marea Britanie avertizate de agențiile de informații să se ferească de Huawei”, Epoch Times , 19 decembrie 2018, https://www.theepochtimes.com/universities-warned-to-be-wary-of-research-partnerships-with-huawei_2743679.html

29. Zack Dorfman, “Cum a devenit Silicon Valley un cuib al spionilor”, Politico, 27 iulie 2018, https://www.politico.com/magazine/story/2018/07/27/silicon-valley-spies-china-russia-219071

30. Bowe, Frontul Unificat de Muncă al Chinei de peste hotare: Context și implicații pentru Statele Unite , 11-12.

31. Bowe, Frontul Unificat de Muncă al Chinei de peste hotare: Context și implicații pentru Statele Unite , 10-12.

32. Gao Shan, “Compania Wanda din China cumpără două companii americane de film pentru 2 miliarde de dolari”, Radio Free Asia, 23 august 2016 [高山: 中国 萬達: 20 億 美元 购买 美國 兩家 電影 公司>, 自由 亚洲 電台2016 年 8 月 23 日], https://www.rfa.org/mandarin/yataibaodao/jingmao/hc-08232016102649.html. [In chineza]

33. Cui Peng, “Ali Pictures Investește în Amblin Partners”; Ma Yun investește în Spielberg”, sohu.com, 9 octombrie 2016. [崔 鵬: <阿里 影業 入股 Amblin Parteneri 馬雲 投資 斯皮爾伯格>,” 搜狐 網 “, 2016 年 10 月 9 日], http://www.sohu.com/a/115703678_115565. [In chineza]

34. Amy Qin și Audrey Carlsen, “Cum își rescrie China propriul scenariu”, The New York Times , 18 noiembrie 2018, https://www.nytimes.com/interactive/2018/11/18/world/asia/china-movies.html

35. Ben Fritz și John Horn, “Rola de film a Chinei: Hollywood încearcă să rămână pe partea bună a Chinei”, Los Angeles Times, 16 martie 2011, https://www.latimes.com/entertainment/la-xpm-2011-mar-16-la-et-china-red-dawn-20110316-story.html

36. Lin Ping, “Dezvăluirea puterii ascuțite a Chinei”, “Partea a Cincea, American Film and Entertainment Industries”, Radio Free Asia, 7 septembrie 2018 [林 坪: 揭秘 中國 銳 實力 (五) 美國 電影 娛樂業>亞洲 電臺 2018 年 9 月 7 日], https://www.rfa.org/mandarin/zhuanlan/zhuantixilie/zhongguochujiaoshenxiangshijie/yl5-09072018150445.html. [In chineza]

37. Lin Ping, “Dezvăluirea puterii ascuțite a Chinei”, “Partea a treia: Universitățile americane și Academia”, Radio Free Asia, 5 septembrie 2018 [林 坪: 揭秘 中国 銳 實力 (三) 美國 學術界, 高校>亚洲 電臺, 2018 年 9 月 5 日], https://www.rfa.org/mandarin/zhuanlan/zhuantixilie/zhongguochujiaoshenxiangshijie/yl3-09052018122139.html, [În chineză]

38. “Conservatorilor britanici li s-a refuzat intrarea în Hong Kong; Johnson își exprimă îngrijorarea “,” BBC 中文 網 “, 2017 年 10 月 12 日], https://www.bbc.com/zhongwen/trad/chinese-news -41591196. [In chineza]

39. Bowe, Frontul Unificat de Muncă al Chinei de peste hotare: Context și implicații pentru Statele Unite , 7-8.

40. Știri feroviare de mare viteză: o înregistrare a furtunii cu trenul de mare viteză (Changsha: Hunan Literature and Art Press, 2015). A se vedea capitolul 5, “Traficul feroviar de mare viteză al Chinei celor Trei Regate ucide” [高 鐵 見聞: 高 鐵 風雲 錄 “(長沙: 湖南 文藝 出版社, 2015), 第五 国家 高 鐵 三國 殺>]. [In chineza]

41. Sankei Shimbun, “Transferul tehnologiei trenului-glonț din Japonia o greșeală. China, desigur, a copiat-o, “Japan Forward, 18 august 2017, https://japan-forward.com/japans-transfer-of-bullet-train-technology-a-mistake-china-of-course-has-copied-it/

42. Paul Mozur și Jane Perlez, “China pariază pe start-up-uri sensibile din SUA, îngrijorând Pentagonul”, The New York Times , 22 martie 2017, https://www.nytimes.com/2017/03/22/technology/china-defense-start-ups.html (ultima vizită pe 2 februarie 2019).

43. Ibid.

44. Biroul Reprezentantului Comercial al Statelor Unite, Biroul Executiv al Președintelui, Actualizare privind actele, politicile și practicile Chinei referitoare la transferul de tehnologie, proprietatea intelectuală și inovarea, 20 noiembrie 2018, https://ustr.gov/sites/default/files/enforcement/301Investigations/301%20Report%20Update.pdf, 46.

45. Justin Ling, “Omul care a vândut secrete ale F-35 Chinei pledează vinovat“, Vice News, 24 martie 2016, https://news.vice.com/en_us/article/kz9xgn/man-who-sold-f-35-secrets-to-china-pleads-guilty

46. ​​Cynthia McFadden, Aliza Nadi și Courtney McGee, “Educație sau spionaj? Un student chinez își duce tema pentru acasă în China “, NBC News, 24 iulie 2018, https://www.nbcnews.com/news/china/education-or-espionage-chinese-student-takes-his-homework-home-china-n893881

47. “Hackerii chinezi sunt inculpați“, FBI News, 20 decembrie 2018, https://www.fbi.gov/news/stories/chinese-hackers-indicted-122018

48. Zach Dorfman, “Cum a devenit Silicon Valley un Cuib al Spionilor“, Politico, 27 iulie 2018, https://www.politico.com/magazine/story/2018/07/27/silicon-valley-spies-china-russia-219071

49. Contrainformații privind nota strategică de parteneriat strategic (CNSPS), CNSPS: 15-007, FBI, septembrie 2015, https://info.publicintelligence.net/FBI-ChineseTalentPrograms.pdf

50. Lawrence A. Tabak și M. Roy Wilson, “Influențe străine asupra integrității cercetării“, Prezentare la cea de-a 117-a ședință a Comitetului consultativ al directorului, NIH, 13 decembrie 2018, https://info.publicintelligence.net/FBI-ChineseTalentPrograms.pdf

51. Lev Facher, “Raportul NIH examinează rolul Chinei în furtul cercetării științifice americane“, STAT, 13 decembrie 2018, https://www.statnews.com/2018/12/13/nih-report-scrutinizes-role-of-china-in-theft-of-u-s-scientific-research/

52. Jennifer Zeng, “China comunistă reprezintă cea mai mare amenințare pentru SUA și lume, au spus senatorii“, Epoch Times , actualizat la 17 decembrie 2018, https://www.theepochtimes.com/senate-told-communist-china-poses-greatest-threat-to-us-and-the-world_2738798.html

53. Keith Bradsher, “Când panourile solare au devenit ucigașele locurilor de muncă“, The New York Times , 8 aprilie 2017, https://www.nytimes.com/2017/04/08/business/china-trade-solar-panels.html?_ga=2.209817942.255138535.1542571491-142437734.1525387950

54. “Legea Națională a Spionajului Republicii Populare Chineze”, Congresul Național al Poporului Congresului, 27 iunie 2017 (“中華人民共和國 國家 情報 法”, “中國 人大 網”, 2017 年 6 月 27 日] http://www.npc.gov.cn/npc/xinwen/2017-06/27/content_2024529.htm. [In chineza]

55. Declarația lui John C. Demers în fața Comisiei judiciare , Senatul Statelor Unite, pentru o audiere privind spionajul chinez non-tradițional împotriva Statelor Unite: amenințarea și reacțiile potențiale ale politicilor, Senatul SUA, 12 decembrie 2018, https://www.judiciary.senate.gov/imo/media/doc/12-12-18%20Demers%20Testimony.pdf

56. Megan Henney, “Liderii americani reacționează la arestarea CFO-ului lui Huawei:” O amenințare la adresa securității noastre naționale“,” Fox Business, 6 decembrie 2018, https://www.foxbusiness.com/markets/us-leaders-react-to-huawei-cfo-arrest-a-threat-to-our-national-security

57. Danielle Cave, “Piratatea sediului central al Uniunii Africane și rețeaua 5G a Australiei“, Institutul pentru Politică Strategică australiană, 13 iulie 2018, https://www.aspistrategist.org.au/the-african-union-headquarters-hack-and-australias-5g-network/

58. Theis Lange Olsen și Cathrine Lakmann, “Huawei are cum ținta daneză:” Chinezii pot accesa sistemele care guvernează societatea noastră“,” Danish Broadcasting Corporation, 7 decembrie 2018, https://www.dr.dk/nyheder/indland/huawei-nu-paa-dansk-sigtekorn-kineserne-kan-faa-adgang-til-systemer-der-styrer-vores [În daneză]

59. Tang Ming, „Hackerii PCC-ului au simulat website-urile Falun Gong; America invită China să respecte regulile internaționale“. The Epoch Times , 16 martie 2013 [唐銘: <中共駭客偽裝法輪功網站美籲中遵守國際規則>”大紀元新聞網”, 2013年3月16日], http://www.epochtimes.com/gb/13/3/16/n3824225.htm. [în chineza]

60. „Peter Navarro privind riscurile securității naționale ale Chinei pentru SUA,“ Fox Business, 13 decembrie 2018, https://video.foxbusiness.com/v/5979037938001/?#sp=show-clips

61. Qiao Liang și Wang Xiangsui, “Războiul fără restricții: Master Planul Chinei de a distruge America (2002)”, (Beijing: PLA Literatură și Artă Press, 1999). [喬良, 王湘 穗: “超限戰” (北京: 解放軍 文藝 出版社, 1999), 頁 61]. [In chineza]

62. Eri Sugiura, “5G al Chinei, o amenințare mai mare decât războiul comerțului, spune fostul șef al FED din Dallas“, Nikkei Asian Review, 24 septembrie 2018, https://asia.nikkei.com/Economy/China-s-5G-a-bigger-threat-than-trade-war-says-ex-Dallas-Fed-chief

63. Gregg Re, “Trump declară opioidele din Mexic și China ‘aproape o formă de război‘”, Fox News, 16 august 2018, https://www.foxnews.com/politics/trump-declares-opioids-from-mexico-china-almost-a-form-of-warfare-tells-sessions-to-sue-drug-makers

64. Kirsten D. Madison, “Stoparea pastilelor otrăvitoare: combaterea traficului de fentanil ilegal din China“, declarație în fața grupului Senatului privind controlul internațional al narcoticelor “Departamentul de Stat al SUA, 2 octombrie 2018, https://www.state.gov/j/inl/rls/rm/2018/286384.htm

65. Markos Kounalakis, “China folosește fentanil într-un război chimic împotriva Americii“, McClatchy DC Bureau, 2 noiembrie 2017, https://www.mcclatchydc.com/opinion/article182139386.html

66. Anna Fifield, “Scandalul chinezesc cu Suedia din cauza unei comedii ” rasiste” face ca cetățenii să îndemne la boicotarea companiilor Ikea și H & M” The Washington Post , 26 septembrie 2018, https://www.washingtonpost.com/world/2018/09/26/chinas-row-with-sweden-over-racist-tv-skit-has-citizens-urging-boycott-ikea-hm/?noredirect=on&utm_term=.185ff5d2b7d8

67. Xinmei Shen, “Cum armata chineză a trollilor online s-a năpustit asupra Suediei“, Abacus News, 26 septembrie 2018, https://www.abacusnews.com/digital-life/how-chinas-army-online-trolls-turned-sweden/article/2165747

68. T. Casey Fleming, Eric L. Qualkenbush și Anthony M. Chapa, “Războiul secret împotriva Statelor Unite“, The Cyber ​​Defense Review, Vol. 2, numărul 3, toamna 2017, 25-32, https://cyberdefensereview.army.mil/Portals/6/Documents/CDR-FALL2017.pdf

69. “Cum Occidentul a înțeles greșit China”, The Economist, 1 martie 2018, https://www.economist.com/leaders/2018/03/01/how-the-west-got-china-wrong

70. Michael Pillsbury, “Maratonul de sute de ani: strategia secretă a Chinei de a înlocui America ca o superputere globală” (New York: Pressul Sf. Martin, 2015), Introducere.

71. Steve Bannon, “Discurs la cea de-a 12-a Conferință Inter-etnică de Conducere Interconfesional”, 15 noiembrie 2017, https://www.youtube.com/watch?v=OMp8F2tL66I